Poezii care ne incanta sufletul....

[Camelia Isac]

A gasi perfectiunea cuvantului cred ca este la fel de greu ca si a picta o opera de arta, a sculpta sau orice altceva care necesita un talent deosebit. Exista poezii care aduc sentimente frumoase, care ne fac sa traim istoria sau care ne intaresc in credinta. Cred ca ar fi frumos sa adunam aici poezii care ne-au impresionat sau pe care le indragim, religioase sau nu...

[Camelia Isac]

[Camelia Isac]

Intrebare

Adanca-i noaptea, orele profunde...
Gemand, spre raftul cartilor ma-ndrum
si-ntreb in soapta fiece volum:
- Tu esti? Si cartea fuge si se-ascunde.

Plangand, intreb portretul ei acum:
- Tu esti? Si nici iubita nu-mi raspunde.
Imi umplu cupa-n vin sa ma scufunde,
intreb: - Tu esti? Si cupa piere-n fum.

Si-ntreb si spada mea: - Tu esti? Si tace.
Si, cum ma prabusesc in jilt, infrant,
din zid, o umbra alba se desface...

Ma-ntorc spre ea cu sange in cuvant
si-n ochii lui Iisus e numai pace.
Intreb: - Tu esti? Si umbra spune: - Sant.

Radu Gyr

[Bogdan C-tin Feştilă]

Te Port In Mine, Zorica Laţcu

Te port în suflet, ca pe un vas de preţ,
Ca pe-o comoara-nchisă cu peceţi,
Te port în trup, în sânii albi şi grei,
Cum poartă rodia sămânţa ei.
Te port în minte, ca pe-un imn sfinţit,
Un cântec vechi, cu crai din Rasarit.
Si port la gât, nepreţuit şirag,
Strânsoarea cald-a braţului tău drag.
Te port în mine tainic, ca pe-un vis,
În cer înalt de noapte te-am închis.
Te port, lumina rumena de zori,
Cum poarta florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe un fagur plin.
O poamă aurita de smochin,
Te port în braţe, horbote subţiri,
Manunchi legat cu grija , fir cu fir.
Cum poartă floarea rodul de cais.
Adânc te port în trupul meu si-n vis.

[Camelia Isac]

ce frumos!


C-tin Bogdan Festilă said:

Te Port In Mine, Zorica Laţcu

Te port în suflet, ca pe un vas de preţ,
Ca pe-o comoara-nchisă cu peceţi,
Te port în trup, în sânii albi şi grei,
Cum poartă rodia sămânţa ei.
Te port în minte, ca pe-un imn sfinţit,
Un cântec vechi, cu crai din Rasarit.
Si port la gât, nepreţuit şirag,
Strânsoarea cald-a braţului tău drag.
Te port în mine tainic, ca pe-un vis,
În cer înalt de noapte te-am închis.
Te port, lumina rumena de zori,
Cum poarta florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe un fagur plin.
O poamă aurita de smochin,
Te port în braţe, horbote subţiri,
Manunchi legat cu grija , fir cu fir.
Cum poartă floarea rodul de cais.
Adânc te port în trupul meu si-n vis.

[Ioanna]

CLXXXIII –Vasile Voiculescu

Mereu cerşim vieţii ani mai mulţi, aşa-s neştire,
Ne răzvrătim, ne plângem de pierderea noastră,
Şi încă nu-nţelegem că fără de iubire
Se vestejeşte Timpul în noi ca floarea-n glastră;
Rupt din eternitate, el vrea ţărâm asemeni
Din care-altoiul şubred să-şi tragă seva nouă;
Noi îl primim cu gheaţă şi-l răsădim îcremeni
Când Dragostea-i unica vecie dată nouă.
Ci-n van acum te mânii pe mine şi m-arunci,
Minunile iubirii n-au staile pe lume;
Ca Lazăr la auzul duioaselor porunci,
Oricând şi ori de unde mă vei striga pe nume,
Chiar de-aş zăcea în groapă cu lespedea pe mine,
Tot m-aş scula din moarte ca să alerg la tine.

[Cristina Ionela Băiăşan]

Murim... ca mâine
- MAGDA ISANOS

E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...

Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.

[Cristina Ionela Băiăşan]

De te latra un câine,
astupa-i gura cu pâine;
n-arunca în el cu piatra,
ca atunci mai rau te latra. ( Anton Pann)

[Raglean Cristian]

Frate dragã


Frate dragã, din grãdinã,
Îti trimit în dar un crin,
Sã-ti mângâie lin privirea,
Cu vesmântul lui divin.
Floare dragã, floare dalbã,
Cât de mult as vrea si eu,
Îmbrãcat în hainã albã,
Sã mã duc la Dumnezeu.
Rãsãdit acolo sus,
În grãdina minunatã,
Sã-mi simt viata’mbãlsãmatã,
Cu iubirea lui Iisus.
Plâng înãbusit în noapte
Si suspin cu glasul stins,
Dã-mi vesmântul alb de nuntã,
Cu crini minunati încins.

Valeriu Gafencu

[Raglean Cristian]

Imn al Invierii



de Valeriu Gafencu



Va cheama Domnul slavei la lumina,
Va cheama mucenicii-n vesnicii,
Fortificati biserica crestina
Cu pietre vii zidite-n temelii.

Sa creasca-n inimile voastre
Un om nascut din nou armonios,
Pe sufletele voastre sa se-mplante
Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul noptii bate
Si Iisus coboara pe pamant;
Din piepturile noastre-nsangerate
Rasuna Imnul Invierii sfant.

Veniti crestini, luati lumina
Cu sufletul smerit, purificat;
Veniti flamanzi, gustati din cina,
E nunta Fiului de Imparat.

[Raglean Cristian]

in memoriam

valeriu gafencu era student şi-a murit de ftizie în închisoare

în fiecare noapte îşi punea pe piept sub camaşă o cruce ca pe o logodnică
avea chipul luminos şi trupul uşor de înger
valeriu gafencu avea un tată departe la marginea cea mai rece a siberiei
ruşii l-au trimis acolo să le construiască socialismul
a murit şi el singur răpus de aceeaşi boală
tatăl lui valeriu nu şi-a mai văzut fiul
tatăl lui valeriu nu şi-a mai văzut fiicele
tatăl lui valeriu nu şi-a mai văzut soţia
valeriu nu şi-a mai văzut tatăl
valeriu nu şi-a mai văzut surorile
valeriu nu şi-a mai văzut mama
a fost aruncat în groapa comună a tuberculoşilor
valeriu gafencu a fost student condamnat la moarte
valeriu gafencu era duşman al poporului
el spăla picioarele bolnavilor şi neputincioşilor din celulă
el era duşmanul poporului şi scria în gând poezii
a doua zi le dădea mai departe ca pe anafură
camarazii stăteau în jurul lui cu sufletele aşezate pe mâini
valeriu gafencu a murit de ftizie în închisoare
avea chipul luminos şi trupul uşor de înger

peste decenii dacă veţi găsi într-o groapă comună un trup nedat putreziciunii
şi cu miros de bună mireasmă
şă ştiţi ca e trupul lui valeriu sfântul închisorilor
şi să mai ştiţi că în gură în partea dreaptă are ascunsă o cruce
crucea primită de la logodnica lui în primul an la universitate
amfiteatrul era gol
atunci a fost şi logodna şi înmormântarea lor
valeriu gafencu acolo unde eşti roagă-te pentru noi
fiii şi nepoţii călăilor tăi

[Raglean Cristian]

Imnul biruinţei
de Valeriu Gafencu

Chinuiţi şi-nfometaţi
Înfruntăm urgii,
Stăm crucificaţi,
Transformaţi în torţe vii.
Se smulge neamul din suferinţă,
Nădejdea şi-o ridică la Cruce,
Mihai Arhanghelul azi îl duce
Năvalnic spre marea biruinţă.
Din zbuciumul şi suferinţa noastră
Se-nalţă-n zarea albastră
Ca o catapeteasmă-n sărbătoare
Imnul biruinţei legionare.

[Raglean Cristian]

Imn închinat celor căzuţi
de Valeriu Gafencu

Pe drumul veşniciei tu te-ai dus
Şi ne-ai lăsat ca testament iubirea
Vestită de-Împăratul Iisus:
În ea găsi-vom pururi fericirea.
Te-ai dus şi ne-ai lăsat în urma ta
Nădejdea revederii-n Paradis,
Mereu vei fi cu noi şi-om aştepta
Să ne-ntâlnim cu sufletul deschis.
Ne-ndemni pe cei ce-n viaţă am rămas:
Luptaţi uniţi şi în acelaşi pas,
Zidiţi lui Dumnezeu altare sfinte,
Păşiţi pe Calea Vieţii înainte!