Doamne ajuta!
Sunt membra a acestei asociatii de putina vreme dar indraznesc sa va rog, ceva pe voi toti frati crestini de pretutindeni:
-am specificat in pagina mea de prezentare ca sunt casatorita. Sotul meu este militar, nu a fost din totdeauna angajat in armata ci era salariat in politia de frontiera. Am cazut de comun acord ca v-a trebui sa se transfere la o unitate militara cu plecari in teatrele de operatiune, pentru a castiga bani si pentru a ne construi o casa a noastra. Momentan locuim in casa mea parinteasca cu mama mea in aceeasi curte(tata a murit de 7 ani,D-zeu sa il odihneasca in pace!), dar asa cum multi dintre voi stiti deja ce inseamna sa locuiesti la un loc cu familia, apar ivoluntar discutii si mici neintelegeri. Desi imi v-a fi greu sa plec de pe meleagurile natale, imi voi urma sotul in satul sau natal, unde vom construi o casuta a noastra....asadar, desi imi v-a fi greu voi face si acest pas pentru a-mi salva casnicia si pentru a fi dramul de armonie care deocamdata inca lipsesti;insa nadajduiesc ca, atunci cand vom fi cu toate ale noastre pe "mosia" noastra, sotul nu se v-a mai simtit "strain".
Poate ca multi dintre voi ne vor judeca, ca a trebuit sa plece acolo pentru confortul nostru....dar pana la urma fiecare dinte noi facem sacrificii in viata la un moment dat. Apoi, romanii nu deschid foc direct asupra unor oameni, in acele teatre, ei doar fac treburile administrative intr-o unitate multinationala; sunt altii care se afla pe linia intai. Romanii au murit pe drum, cu bombe capcana....in timp ce se deplasau la punctele de paza si protectie-se stie.
Va rog din inima pe voi toti cei ce ne intelegeti, va rog eu si fetita mea de numai 4 anisori sa va rugati pentru sotul meu Dan Simion si pentru toti cei plecati in Afganistan-sunt multi si toti sunt casatoriti si sunt asteptati de rude, neveste dar si de cate 2-3 copii.Haide-ti cu totii sa ne rugam pentru ostasii nostrii.
Pana la urma ei doar indeplinesc resposabilitatile asumate de tara noastra catre Uniunea Europeana.
Cineva trebuie sa faca si asta....este adevarat ca trebuie sa ai un dram de nebunie in vene ca, sa ai acest curaj...si credeti voi ca lor nu le este greu, credeti voi ca ei nu ar vrea sa isi vada copilasi crscand, credeti voi ca ei-atunci cand calca pe scara avionului, nu se gandesc ca poate acest avion ii duce pe calea mortii?!?!?!? Dar au credinta in Dumnezeu in suflete si se roaga catre Puterile Ceresti sa se intoarca cu bine si sa isi stranga copilasii in brate....promitand ca vor pleca pentru ultima data; insa odata cu aparitia unei noi misiuni, vine si oblicatiunea din contract:"sa raspunda promt la solicitarile si nevoile ministerului si statului"-deci, odata intrat in hora nu mai ai cum sa dai inapoi. "Tara are nevoie de tine!!!"-li se zice....si iarasi isi iau ramas bun de la copii, neveste si rude...si unii dintre ei nu se mai intorc...sa pastram un moment de leculegere pentru cei cazuti! Vizitati
http://www.defense.ro/misiuni/memoriam.php pentru vizualizarea tuturor militarilor, ce nu mai sunt printre noi.
Va multumesc tuturor ce au avut rabdarea de a citi aceasta noua discutie, deschisa de mine.
Astept opinii privitor la acest subiect, accept orice fel de pareri si voi aduce lamuriri daca, se solicita.
Doamne ajuta!