Parintii filocalici; Sfantul Marcu Ascetul sau indumnezeirea mintii

[Ionescu Laurentiu]

M-am gandit sa deschid un topic cu si despre Parintii din Filocalie marturii despre ei pilde sau citate de la acesti Parinti.
Puteti sa treceti fiecare citate, pilde marturii despre/de la parintii pe care ii indragiti fie din Filocalie sau din Pateric.

Sfantul Marcu Ascetul:
"Hristos prin cruce şi prin Harul Botezului „slobozindu-ne de orice silă, n-a împiedicat aruncarea gândurilor în inimă. Aceasta pentru ca unele din ele, fiind urâte de noi, îndată să fie şterse; altele, fiind iubite, în măsura în care sunt iubite să şi rămână; şi astfel să se arate şi harul lui Dumnezeu şi voia omului, ce anume iubeşte: ostenelile din pricina Harului, sau gândurile din pricina plăcerii”.

[Nicoleta]

Sfantul Antonie cel Mare- Dupa cum fiecare mestesug isi arata puterea infrumusetand materialele supuse lui, tot asa si noi trebuie sa ne aratam ca suntem oameni cu adevarat rationali prin deprinderea intru viata virtuoasa si placuta Lui Dumnezeu.-- Filocalia, vol I

[Nicoleta]

Dintre cei se afla intr-o ospatorie, unii inchiriaza paturi, altii neputand avea paturi, dorm pe jos. Si asteptand masura noptii, dimineata toti se duc, lasand paturile ospatariei si luand numai lucrurile lor. Asemenea este si cu toti cei ce vin in viata: si cei ce au trait cu putine si cei ce au vietuit in slava si bogatie, ies din viata ca dintr-o ospatarie, neluand nimic din desfatarea si din bogatia vietii, fara numai faptele lor, bune sau rele, savarsite de ei in viata lor.- Sfantul Antonie cel Mare

[Ionescu Laurentiu]

Foarte frumos Nicoleta ce ai scris din invataturile Sfantului Antonie cel Mare....In continuare voi reda si eu o pilda duhovniceasca, un fel de incercare prin care a trecut Sf. Antonie cel Mare pentru a fi inteleptit de Dumnezeu. Pilda poate fi folositoare tututor celor care in sinea lor se mandresc cu nevointele sau virtutirle pe care le fac..

Pilda am preluat-o de aici: http://vestitorul.blogspot.com/2009/10/sfantul-antonie-cel-mare-si-...

Vorba sună, fapta tună spun părinţii înduhovniciţi!

---

O PILDĂ DE MARE FOLOS DUHOVNICESC DIN VIAŢA SFÂNTULUI ANTONIE CEL MARE DIN PUSTIA EGIPTULUI

---

Acest mare ascet încercase tot felul de nevoinţe şi se spune ca într-una din zile, prin înălţarea minţii s-a adresat lui Dumnezeu şi îngerului său păzitor zicând: Oare ce fel de nevoinţe or mai fi existând în lumea aceasta pe care eu nu le-am abordat, sau nu le-am experimentat, sau nu le-am folosit niciodata pentru a ajunge la înălţimea cu adevărat duhovnicească, a trăirii şi a unirii cu Dumnezeu?? Şi atunci s-a auzit un glas minunat din cer, care-i spune cu voce blândă: Mergi în Alexandria la bar, şi vei găsi o desfrânată, care te-a depăşit de mult, Antonie. Punând trăistuţa pe umăr, pesmeţi în ea, toiagul în mână, fesul pe ochi, şi cu rugăciunea lui Iisus, a pornit spre cetate. Ajungând în Alexandria şi intrând într-un bar, spre marea lui stupefacţie vede o femeie simplă, frumos îngrijtă, subţire îmbrăcată (ca să nu folosim un termen indecent) care servea oamenii la masă cu băutură şi friptură cu vorbe dulci, cu momeli, cu şopteli şi binenţeles cei care erau de faţă atingeau trupul gol, atingeau sânii îmbrăcaţi sumar, atingeau coapsele femeii, şi Antonie se mira şi spunea:”Oare s-au schimbat legile şi nu mai sunt cele pe care le ştiu ?? Şi atunci s-a auzit un glas care i-a spus: Antonie, cercetează, nu privi! Apropiindu-se de femeie primul lucru care l-a făcut, a abordat-o zicându-i: - Cu ce placi tu lui Dumnezeu? - Eu să plac lui Dumnezeu?? N-aş vedea cu ce pot să plac, atâta timp cât văzându-mă îmbrăcată, aşa cum sunt, şi slujind ceea ce slujesc, nu sunt decât cursa celor din iad, sminteala lumii. La care Antonie, evident, câ şi-a dat seama că ăsta-i primul lucru care se vede, dar din nou, glas de la înger îi spune: -Antonie, cercetează, nu privi! Intrând în miezul problemei, Antonie se apropie de ea şi spune:
- Dar poate ai vreo faptă bună cu care placi lui Dumnezeu?? Iară femeia îi răspunde:
- Du-te Părinte nebun de aici, oare ce pot să fac eu bun lui Dumnezeu, când eu sunt cursa smintelii şi a desfrânării, ori nu mă vezi cum petrec viaţa mea ticăloasă ?? La care Antonie retrăgându-se uşor a zis:
Doamne descoperă-mi mie, este înşelare sau lucru adevărat?? Şi aude pentru a treia oară pe un ton oarecât ridicat:
- Antonie, cercetează, nu privi! Şi se apropie de femeie şi-i spune:
- Te leg, pe Bunul Dumnezeu, să-mi spui nevoinţa ta înaintea lui Hristos" şi în clipa aceea femeia i-a spus:
- Haide să stăm undeva de-o parte, şi-am să-ţi povestesc şi eu micile mele fapte mărunte care cred că poate l-or fi copleşit pe Dumnezeu în bunătatea lui să mă ierte. Iată, sunt mama a trei copii, lumea este aşa cum este ea, cu slăbiciunile ei, cu scăderile ei, cu ridicările ei, dar în clipa în care m-am gândit c-ar fi bine să nu-i expun pe ei societăţii şi viciilor care se petrec în jurul nostru, m-am gândit că eu fiind mai în vârstă, fiind mai pregătită, fiind mai în luptă cu viaţa, să mă expun eu păcatului în măsura în care se poate ca ei să fie salvaţi, crescuţi, educaţi, într-o viaţă decentă, morală şi creştină. Având trupul frumos, acest patron al acestui bar, m-a primit să lucrez aici servind clientela la masă, nu pentru că ar fi o mâncare, mai deosebită, dar pentru că la noi, mirenii, uneori când oamenii văd trupuri despuiate, au mai multă poftă de viaţă, de cheltuială, şi atunci, ei pun mâna pe mine, mă pipăiesc, mă ating, fac glume proaste, dar eu le suport pentru că la sfârşitul fiecărei luni, primesc un bănuţ din care cresc creştineşte pe cei trei copii ai mei.
Dar să-ţi mai spun un lucru, n-am citit Sfânta Scriptură, nu ştiu prea multe, dar trecând odată pe lângă o biserică, am avut ocazia să ascult un preot spunând următoarea frază: “Acela este mare înaintea lui Dumnezeu, care reuşeşte să se împotrivească păcatului până la sânge", şi atunci, în ascuns mi-am ales şi eu o nevoinţă duhovnicească, şi mi-am bătut cuie în tălpile pantofilor, iar când desfrânaţii, beţivii, şi destrăbălaţii ating trupul meu, eu calc adânc în cuie, ele intră adânc în carene şi dispare pofta şi plăcerea de păcat.
Şi dacă vrei să te convingi Părinte, îţi arăt.(scoţând unul din pantofi, când l-a scurs, din el curgea sânge) şi zice:
- Iată Părinte, acesta este semnul prin care cred că Dumnezeu mă înţelege. Şi atunci s-a auzit glas din cer care a spus:
- Nu este mare cel ce făgăduieşte, fiindcă ceea ce făgăduieşti trebuie să împlineşti, este mare cel ce face, pentru că şi în Sfânta Învăţătură a patristicii noastre ortodoxe se spune: ”Nu este mare cel ce învaţă, este mare cel ce face!”.

Rostită de Părintele Calistrat Chifan la o conferinţă A.S.C.O.R.

.

[Ionescu Laurentiu]

Iata si clpul cu Parintele Calistrat Chifan de unde a fost extras textul: