Danion Vasile
ZORII APOCALIPSEI
Autorul acestei cărţi, Danion Vasile, a prins într-adevăr toată sensibilitatea vremurilor în care trăim. Este omul care a luat asupra sa cea mai grea formă a jertfirii pentru Hristos, mărturisirea, lucru pentru care Dumnezeu îl va apăra mereu şi-i va da putere să înfrunte aceste ispite şi duhul acestei lumi antihriste [...]
Sinodiconul Ortodoxiei care este rânduit a se citi în Duminica Ortodoxiei
Datori suntem lui Dumnezeu ca o dată pe an să-I aducem mulţumire în acea zi când am redobândit Biserica lui Dumnezeu, s-au dovedit dogmele adevăratei credinţe şi s-au aruncat hulele răutăţii.Urmând ziselor prooroceşti, învăţăturilor apostolice, şi întemeindu-ne pe cele din Evanghelii, ne adunăm în această [...]
Adevăratul semn al morţii sufleteşti este îndepărtatea de slujbele bisericeşti. Omul care şi-a pierdut interesul pentru Dumnezeu mai înainte de toate începe să evite mersul la biserică, la început tinde să vină la slujbe mai târziu, iar apoi încetează de tot să mai intre în biserica lui Dumnezeu.
(Cuviosul Varsanufie de la Optina, în Patericul de [...]
Panou de comentarii (14 comentarii)
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ASCOR şi LTCOR ROMANIA network !
Alătură-te acestei reţele sociale
Acum, o mică veste de istorie antică: deşi nu-mi place foarte mult sistemul ales de TVR - dar probabil, fondurile sunt limitate şi din cauza asta s-a optat pentru metoda votării - am votat pentru Cetatea Tropaeum Traiani în televotingul din campania de restaurare a patrimoniului istoric şi cultural al României. Detaliul care m-a determinat să aleg Tropaeum Traiani a fost că dacă ar fi dezgropată, latura de nord a cetăţii are ziduri înalte de 8 metri. În "Cetatea Tropaeum", Vasile Pârvan vorbeşte despre faptul că cetatea avea fortificaţii impunătoare, ca oraş de frontieră al Imperiului Roman de Răsărit.
Dobrogea, pământ străvechi şi binecuvântat.
http://www.telegrafonline.ro/1256331600/articol/100887/cetatea_enisala_edificiul_roman_si_tropaeum_traiani_in_campania_8222restaurare.html
Multumesc ca m-ai ales sa fiu prietenul tau.
Despre mine nu pot spune prea multe.
E bine ca doresti sa urmezi teologia. Iti doresc mult succes si multa ravna ptr a dobandi dreapta socotinta. Vei avea multe de infruntat pe aceasta cale dar cu ajutorul lui Dumnezeu tote se pot birui.
Printre altele administrez un blog a carui adresa o voi posta aici si daca-ti va face place fa-ti un obicei al vizita si daca pe deasupra ti se pare bunicel, da si mai departe. http://cristianstavriu.wordpress.com/
Cristian
Atunci, tatăl se sui pe măgar şi plecă. Curând se întâlniră cu alţi călători care i-au, şi aceia, în râs: "Ce tată fără pic de inimă, uite, că nu are milă de copilul lui, îl lasă, sărmanul, să bată drumul pe jos!". Tatăl coborî şi sui pe măgar pe copilul său. Se întâlniră cu alţi călători. Văzându-i, aceştia spuseră: "Poftim! Se mai cheamă acesta copil cu creştere bună? Iată bătrânul merge pe jos iar fiul său călare pe măgar ".
"Ce-i de făcut, măi, cu oamenii aceştia?" zise tatăl. Se suiră amândoi pe măgar, cu nădejdea că vor astupa gura lumii. Da, de unde, abia făcură câţiva paşi şi alţi oameni pe care-i întâlniră ziseră: " Ia, uitaţi-vă, ce oameni tirani, două matahale de oameni sănătoşi merg călare pe un biet măgar".
"Ascultă, măi fiule, zise tatăl, cu oamenii aceştia nu o scoatem la capăt. Hai să mai încercăm una !". Coborâră amândoi de pe asin, luară o prăjină de lemn şi, legând măgarul de câte două picioare, îl ridicară în spate şi porniră cu el la drum. Când se întâlniră cu alţi călători, aceştia începură să râdă de ei ca de nişte nebuni că n-a mai fost chip, se spune în povestire, şi de supărare, omul nostru a trântit măgarul într-o râpă, într-un râu şi s-a întors acasă fără el numai să scape de gura lumii.
Această istorioară ne arată ce păţeşte omul când se ia după gura lumii. Gura lumii este pusă în slujba diavolului; gura lumii se amestecă şi în mântuirea sufletului. Gura lumii e cea dintâi armă pe care o ridică diavolul împotriva mântuirii unui suflet. Îndată ce te laşi de răutăţi şi apuci pe calea Domnului, gura lumii nu te mai scoate din ţicnit, smintit, habotnic, fanatic, mironosiţă, pocăit, sectant şi multe alte vorbe inspirate de duhul cel necurat”.
Cu binecuvantare de la Sfintii Apostoli Andrei si Filip care au pus bazele crestinismului in Scytia Minor (partial Dobrogea de azi), Sfintii Zotic, Atalos, Camasis si Filipos de la Niculitel, sfintii Epictet si Astion de la Halmirys a caror moaste sunt la catedrala alaturi de moastele Sfantului Pantelimon, ocrotitorul Constantei, si harul lui Dumnezeu, vei reusi.
Si eu sunt bucoroasa sa te intalnesc!
Multumesc pentru invitatie!
Intru dragostea pentru IIsus si Maica Lui sa construim lucruri de folos duhovnicesc.
Doamne ajuta sa legam prietenii sincere si in dragoste pentru Hristos.