Pagina lui Fabian

PĂRINTELE STĂNILOAE - 15 ANI DE LA MOARTE - 5 OCT 1993-5 OCT 2008
ULTIMUL INTERVIU MAI LUNG AL PĂRINTELUI STĂNILOAE
(acordat d-lui Costion Nicolescu în ziua de 30 august 1993)

Numărul suplimentului “Alfa & Omega” din luna noiem­brie, ce trebuia să fie dedicat celor 90 de ani pe care urma să-i împlinească Părintele Dumitru Stăniloae, mă urmărea demult şi nu-mi dădea pace. De fapt, noi i-am dedicat, în mare parte, pri­mul număr al suplimentului, în noiembrie 1992, când Pă­rin­tele a împlinit “numai“ 89 de ani. Ni s-a părut că aşa este bine, să începem cu el, cu cea mai reprezentativă personalitate pe care a dat-o spiritualitatea românească în Teologie. Sigur că aceasta a fost de la Dumnezeu, nu de la noi.
M-am grăbit, deci, să mă duc să iau câteva cuvinte de la Pă­rintele Dumitru, încă de la sfârşitul lui august, nu cu gândul că vor fi ultimele, ci cu gândul de a evita aglomeraţia şi obo­seala din preajma aniversării, când presupuneam că va fi a­sal­tat de jurnalişti. Părintele tocmai se întorsese acasă, după câ­­teva zile petrecute la Mânăstirea Ţigăneşti. L-am găsit oste­nit şi slăbit. Vorbea cu greutate şi tusea îl îneca des. Duhul îi era însă la fel de viu şi de prezent. În ciuda avertismentului Mai­cii Filofteia, care-l îngrijea, l-am ostenit trei sferturi de ceas.
Acum, câteva lucruri pot fi citite într-o altă lumină: aceea de testament. (Costion Nicolescu) Continuare