Credinciosul se arată a fi un om fericit!

MANASTIREA CORMAIA SUB LINISTEA RUGACIUNII
Duminica 26 aprilie 2009, ora 8, m-am imbarcat, la Rodna, in masina parintelui Florin Moldovan, care, impreuna cu sotia sa, mergea la Manastirea Cormaia pentru a sluji acolo sfanta slujba a duminicii, alaturi de parintele duhovnic de aici, Nicodim Sangeorzan.
Cormaia se desfasoara pe o vale pitoreasca lunga de 22 km. cu case vesele, multe aruncate pe dealurile primitoare, serpuita de simpaticul rausor cu acelasi nume, intram aici intr-un cult al frumosului asezat, unde gospodarii-si zambesc peste dealuri.
Manastirea ne intampina cu sobrietatea specifica, insa, ceva mai tarziu, am simtit o duioasa unda de romantism medieval. M-am vazut mai vulnerabil in propriile pacate, insa si mai puternic, fericitul paradox ti-l da intalnirea aceasta cat mai deasa cu transcedentalul.
Slujba a curs cald si linistit, am intrat impreuna cu cei 60 de credinciosi, in comuniunea iubirii, a intalnirii cu Hristos. M-au impresionat duioasele, tinerele si frumoasele maicute in smerenia lor, cu zambetul impacat, cu acea superba sinceritate a curajului de sacrificiu. Cine cunoaste cat de cat viata monahala stie ca nu este usoara, dincolo de o anumita chemare, sunt probleme specifice, si eforturi deosebite pe care nu le poate traversa oricine. Predica parintelui Florin Moldovan a reusit sa inmanucheze atentia tuturor, transmitandu-ne acea emotie de pace interioara. Parintele duhovnic al manastirii, ieromonahul Nicodim Sangeorzan, constituie o stabilitate deosebita pentru sfantul locas,
dansul legandu-si numele prin marile sale osteneli de aici, incepand cu anul 2003 cand s-a refacut integral, pe baze legislative noi, intreaga documentatie, in doar trei luni, gasind donatori pentru a-l sprijini financiar in lucrarea de stramutare si restaurare a bisericii.
Biserica de lemn cu hramul ‘Buna Vestire », asezata pe Valea Cormaii in anul 2003 pentru a sluji ca biserica pentru asezamantul monahal randuit in acest loc, face parte din sirul de « biserici umblatoare » care, dupa trei stramutari succesive, revine la rostul si locul detinut de la inceput. Documentele de arhiva si o inscriptie aflata deasupra usilor imparatesti, consemneaza tarnosirea ei ca manastire in Valea Marului intre 1749-1751. Din ancheta magistratului Bistritei, din anul 1752, aflam ca manastirea au ridicat-o popa Constantin zis « Tanau », impreuna cu un fost episcop de Radauti, Vladica Misail, care este ctitorul bisericii. Actuala constructie inlocuia un mai vechi locas de cult pe care traditia il aminteste inca de la inceputul veacului al 17-lea.
Prin planimetrie si elementele decorative monumentul se inscrie in seria de biserici de lemn de la mijlocul secolului 18, care cuprind un altar decrosat cu trei laturi imbinate in unghi drept si un naos cu bolta semicilindrica si un pronaos deasupra caruia a fost amenajata tribuna si un turn cu o galerie deschisa si coiful octogonal. Acoperisul in patru ape, unitar, se sprijina pe doi stalpi la colturile altarului. Ulterior, cu ocazia penultimei stramutari, biserica a primit un pridvor pe latura vestica, renuntandu-se la accesul de pe latura sudica a pronaosului.
In 1820 biserica este trasa pe talpi si mutata pe malul stang al Somesului slujind ca biserica parohiala pana la ridicarea actualei biserici, in anul 1999. Dupa ce in anul 1994 biserica a fost translatata cu cativa metri spre a face loc noului edificiu, in anul 2003 a fost demontata si repusa pe actualul amplasment.
Biserica pastreaza cu sfintenie valoroase opere de arta intre care remarcam mai multe icoane ale pictorului Tudor Zugravul. Icoana imparateasca « Deisis » are pe margini apostoli, alte doua icoane infatiseaza pe Maica Domnului cu Pruncul in brate si Pocrovul Maicii Domnului, iar icoanele « Invierea » si « Sfantul Nicolae » poarta data 1784, cu autori neidentificati.
Noua biserica din zid a manastirii, o mica bijuterie cu un iconostas superb, unde se oficiaza acum slujbele, are mare nevoie de ajutorul nostru financiar, pentru a-si termina pictura interioara. In aceste vremuri tulburi sa fim alaturi de maicutele-albinute si de neobosita lor stareta, Ecaterina Ghiran, intinzand o mana de ajutor spre slava lui Dumnezeu pe aceste meleaguri binecuvantate.
Mergeti la Cormaia la Manastire si va veti intoarce mai linistiti si mai puternici.