Te iubesc, Doamne!

După ce am scris toate păcatele făcute, de care vom fi întrebaţi la vămi, şi le-am învăţat, dacă se poate, pe de rost, ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute a face o adevarată spovedanie şi apoi roadele vrednice de pocăinţă, rostind :

RUGĂCIUNILE INCEPĂTOARE:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie ! ( de 3 ori )
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevarului, care pretutindeni eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată necurăţia şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi ! ( de 3 ori )
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi în vecii vecilor.Amin !
Prea Sfantă Treime, miluieşte-ne pe noi, Doamne, curăţeste păcatele noastre. Stăpane, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă nepuţintele noastre pentru Numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pre pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri, şi nu ne duce pre noi în ispită, Ci ne izbăveşte de cel viclean.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin !
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu !
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu !
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru !

Psalmul 50 :
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit şi rău înaintea Ta am facut, ca Să fii îndreptăţit întru cuvinte Tale şi să biruieşti când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăti, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fata Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la Faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
Ca de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, Duhul umilit, inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei bine voi jertfa dreptătii, prinosul şi arderile de tot, atunci se vor pune pe Altarul Tău viţei. Amin.

Simbolul Credinţei sau Crezul :
Cred într-unul Dumnezeu Tatăl atotţiitorul, făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi al nevăzutelor.
Şi într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, unul născut, care din Tatăl s-a născut inainte de toţi vecii; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut; cel de o fiinţă cu Tatăl prin care toate s-au făcut; Carele pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire s-a pogorât din cer şi s-a întrupat din Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi s-a făcut om; Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi s-a îngropat; Şi a înviat a treia zi, după Scripturi; Şi S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu mărire să judece viii şi morţii, a cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, care din Tatăl purcede; cela ce împreună cu Tatal şi cu Fiul este închinat şi mărit, carele a grăit prin prooroci. Şi într-una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un botez pentru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vie. Amin.

RUGĂCIUNEA LUI MANASE ÎMPĂRATUL:
Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul părintilor noştri, al lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacob şi al seminţiei lor celei drepte, Cel ce ai făcut cerul şi pământul cu toată podoaba lor, Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Care ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit cu numele Tău cel temut şi slăvit, înaintea Căruia toate se tem şi tremură din pricina atotputerniciei Tale,-pentru că nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii slavei Tale şi nesuferită este mânia urgiei Tale asupra celor păcătosi.
Nemăsurata şi neajunsă este şi mila făgăduinţei Tale, căci Tu eşti Domnul cel preaînalt, bun, îndelung-răbdător şi mult-milostiv, Căruia îi pare rău de răutăţile oamenilor. Tu, Doamne, după mulţimea bunătăţii Tale, ai făgăduit pocăinţa şi iertare celor ce Ţi-au greşit şi după mulţimea îndurărilor Tale ai hotărât pocăinţa păcătoşilor, spre mântuire. Aşadar Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepţi, n-ai pus pocăinţă pentru cei drepţi: pentru Avraam şi Isaac şi Iacob, care nu Ţi-au greşit Ţie, ci ai pus pocăinţa mie, păcătosului, pentru că am păcătuit mai mult decât nisipul mării. Multe sunt fărădelegile mele şi nu sunt vrednic a căuta şi a privi la înălţimea cerului, din pricina mulţimii nedreptăţilor mele. Strâns sunt eu cu multe cătuşe, încât nu pot să-mi ridic capul şi nu am nici loc de odihnă, pentru că Te-am mâniat şi rău am făcut înaintea Ta,- n-am împlinit voia Ta, nici am păzit poruncile Tale, ci fapte urâte am făcut, înmulţindu-mi smintelile.
Dar acum îmi plec genunchii inimii, rugând bunătatea Ta şi zicând: Am păcătuit, Doamne, am păcătuit şi fărădelegile mele eu le cunosc,- însă tot eu cer, rugându-Te: iartă-mă, Doamne, iartă-mă şi nu mă pierde din pricina fărădelegilor mele, şi nici nu mă osândi la întuneric sub pământ, căci Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Arată-Ţi peste mine bunătatea, mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul, după mare mila Ta şi Te voi preaslăvi în toate zilele vieţii mele,- căci pe Tine Te slăvesc toate puterile cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor. Amin.

PSALMUL 6:
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi. Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele; Şi sufletul meu s-a tulburat foarte şi Tu, Doamne, până când? Întoarce-Te, Doamne; izbăveşte sufletul meu, mântuieste-mă, pentru mila Ta. Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad cine Te va lăuda pe Tine? Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda. Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu, îmbătrânit-am între toţi vrăjmaşii mei. Departaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele. Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit. Să se ruşineze şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii mei; să se întoarcă şi să se ruşineze foarte degrabă.

PSALMUL 129:
Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele. De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este milostivirea. Pentru numele Tău, Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, Nădăjduit-a sufletul meu în Domnul, din straja dimineţii până în noapte. Din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul. Că la Domnul este milă şi multă mântuire la El. Şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.

RUGĂCIUNE DE UMILINŢĂ CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS:
Păcătuit-am şi n-am făcut dreptate înaintea Ta, Preabunule Stăpane, călcat-am poruncile Tale cele mântuitoare şi juruinţele noastre cele sfinţite, pe care le-am făcut la Sfântul Botez. Numele de creştin îl purtăm noi nevrednicii, iar mâinile noastre s-au făcut nevoitoare spre toată lacomia. Picioarele grabnice şi cu cutezare spre toată alergarea cea rea. Gura, organul sfintelor rugăciuni şi al cuvintelor, am făcut-o organ a toată vorba cea nebunească. Ochii noştri şi toate simţirile noastre, peste măsura le-am umplut de păcate şi de toată necurăţia. De aceea, Preabunule Stăpâne, multă iubirea Ta de oameni am întors-o spre mânie, noi nevrednicii. Mulţimea facerilor Tale de bine, am prefăcut-o nebuneşte spre chinuri. Însă nu cu iuţimea Ta să ne cerţi pe noi, Doamne, Ţie unuia am greşit, dar Ţie Unuia ne şi închinăm şi cu inima umilită ne rugăm: Slăbeşte, lasă, iartă, iubitorule de oameni, Stăpâne. Biruiască mulţimea îndurărilor Tale adunarea cea vicleană a păcatelor noastre. Adâncul bunătăţilor Tale cel nemăsurat să acopere marea cea amară a răutătilor noastre !
Adevărat, preabunule Iisuse, ne rugăm Ţie, dăruieşte iertare păcatelor noastre, bună aşezare minţii, sănătate trupului, pace în zilele noastre, aerului bună liniştire, pământului bună rodire, credinţei celei dreptmăritoare creştere, unire şi pace Sfintelor Tale Biserici, surparea eresurilor, stricarea sfaturilor celor necurate şi toate lucrurile cele de folos ni le dăruieşte după neschimbatele Tale îndurări. Cel ce nu voieşti moartea păcătosului, dăruieşte nouă timp de pocăinţă, ca şi de chinurile cele veşnice, care vor să fie, să ne mântuim, cu darul şi cu iubirea de oameni a Preacuratului Tău Părinte, cu Care împreună eşti binecuvântat, cu Prea Sfântul şi de viaţă Făcătorul Duhul Tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

RUGĂCIUNEA PENTRU RECUNOAŞTEREA TICĂLOŞIILOR NOASTRE
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat în milă şi recuprins în îndurări, Care Singur din fire eşti fără de păcat şi pentru noi Te-ai făcut om fără de păcat, ascultă în ceasul acesta, această rugăciune dureroasă a mea, că sărac şi lipsit sunt eu de fapte bune şi inima mea s-a tulburat în mine ! Tu, Doamne, Preaînalte, Împăratul cerului şi al pământului, ştii că toată tinereţea mea am cheltuit-o în păcate şi umblând după poftele trupului meu, m-am făcut cu totul bucurie dracilor, cu totul am urmat diavolului, tăvălindu-mă întotdeauna în noroiul poftelor. Întunecându-mi-se gândul din copilărie şi până acum, niciodata nu am voit să fac voia Ta cea Sfântă ; ci cu totul robindu-mă de poftele care mă înconjoară, m-am făcut de râs şi de batjocura dracilor, nicidecum în minte venindu-mi că nesuferita este urgia îngrozirii tale asupra păcătoşilor şi căzând în deznădăjduire, m-am făcut pustiu şi gol de dragostea cea de la Tine. Că ce fel de păcate n-am făcut ? Ce lucru drăcesc n-am lucrat ? Ce faptă grozavă şi înverşunată n-am săvârşit, cu covârşire şi cu sârguinţă. Mintea cu totul mi-am întinat prin cugete trupeşti; trupul mi-am spurcat prin amestecări; duhul cu totul mi l-am pângărit cu învoirea spre păcate. Toate mădularele ticălosului meu trup le-am pornit a lucra şi a sluji la păcate. Cine dar, nu mă va plânge pe tine ticălosul ? Cine nu mă va tângui pe mine osânditul ? Pentru că eu singur, Stăpâne, am întărâtat mânia Ta, eu singur am aţâţat urgia asupra mea, eu singur am făcut răutate înaintea ta, întrecând şi covârşind pe toţi păcătoşii cei din veac, păcătuind fără de asemănare şi fără de iertare. Însă de vreme ce eşti multmilostiv, Iubitorule de oameni, şi aştepţi întoarcerea oamenilor, iată şi eu mă arunc pe mine, şi cad la înfricoşatul Tău Divan şi ca şi cum m-aş atinge de preacuratele tale picioare, din adâncul Sufletului strig Ţie: Milostiveşte-te, Doamne, iartă-mă Îndurate, ajută neputinţei mele, pleacă-Te nedumeririi mele, ia aminte la rugăciunea mea şi lacrimile mele să nu le treci cu vederea. Primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc şi rătăcind fiind, întoarce-mă şi întorcându-mă îmbrăţişează-mă şi mă iartă, căci mă rog. Pentru că n-ai pus pocainţă drepţilor şi n-ai pus iertare celor ce nu greşesc; ci ai pus pocăinţă asupra mea, a păcătosului, în acelea cu care spre întărâtarea Ta am lucrat. Gol şi descoperit stau înaintea Ta, cunoscătorule de inimi, Doamne, mărturisindu-mi păcatele mele, pentru că nu pot să caut şi să văd înălţimea cerului, fiind împilat de greutatea păcatelor mele. Deci, luminează-mi ochii inimii mele şi dă-mi umilinţă spre pocăinţă şi zdrobire de inimă spre îndreptare, ca să merg cu bună nădejde şi cu adevărată şi deplină adeverire la lumea cea de dincolo, lăudând şi binecuvântând totdeauna preasfânt Numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

RUGĂCIUNE UMILITĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA PĂCATELOR
Doamne mult milostive, Dumnezeule prebune, Sfinte, Care iubeşti numai binele şi urăşti tot răul, rogu-te, nu te uita la mulţimea păcatelor mele, ci priveşte la mine, fiul cel risipitor, la oaia cea rătăcită care îmi recunosc vina mea şi vin la Tine, mâhnit cu inima, zdrobit şi ruşinat cerşind iertare. Doamne, fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu este pururea înaintea mea. Sunt greu tulburat, zdruncinat şi nemângâiat. N-am linişte, nu am odihnă în Sufletul meu, văzând că m-am pus cu trup şi Suflet în slujba diavolului. Cunosc că prin multe şi feluritele păcate, pe Tine, Părintele şi Dumnezeul meu cel preabun Te-am jignit, mâhnit, amărât şi Te-am mâniat foarte mult. Păcatele mele apasă cumplit asupra mea, întocmai ca o piatră foarte grea şi rău mă mai chinuiesc. Ce voi face ? Scula-mă-voi şi mă voi duce la Tatăl meu şi din adâncul inimii păcătoşite, voi zice la Tatăl meu şi din adâncul inimii păcătoşite, voi zice ca şi fiul cel rătăcit: “ Tată! Am greşit la cer şi înaintea Ta … “ Aceasta voiesc să o fac chiar acum. Pentru aceasta cu căinţă mă rog Ţie, iartă-mă pe mine păcătosul.
Doamne, eu nu mai cutez să mai vin la Tine în starea aceasta păcătoasă în care mă aflu, dacă nu m-aş fi întărit de cuvintele milostivirii Tale: “ Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi … Eu nu voiesc moartea păcătosului, ci doresc să se întoarcă de la calea lui cea rea şi să fie viu ! “ Cuvintele acestea mă încurajează foarte mult a veni înaintea Preotului Duhovnic şi a-mi mărturisi păcatele, acestui minunat împuternicit al Tău, care stă văzut în Scaunul Sfintei Spovedanii, în locul Tău, Dumnezeul meu, Care stai nevăzut acolo de faţă şi primeşti mărturisirea cea adevărată, pe care o facem noi păcătoşii. Rogu-Te, Doamne, luminează-mi mintea, deschide-mi inima şi buzele mele, să spun numai adevărul şi să-mi mărturisesc toate păcatele mele. Nu mă lăsa, Doamne, că din vreo frică sau ruşine, să ascund vreun păcat şi să-l las nemărturisit, ci luminează-mă, Doamne, ajută-mă să-mi reamintesc şi să-mi mărturisesc toate păcatele mele, mari şi mici, cu toată umilinţa, zdrobirea inimii şi căinţa, înaintea Preotului Duhovnic şi a ta, cu hotărârea de a le părăsi desăvârşit şi a face roade vrednice de pocăinţă ca astfel sa fiu iertat ca şi mulţimea magdalenelor, Samarinencelor, Zaheilor, tâlharilor şi a altor păcătoşi, pocăiţi după dreptarul dreptei-credinţe creştineşti, care acum se veselesc în Raiul desfătărilor, îndulcindu-se pururea de nemărginita frumuseţe a Feţei Dumnezeirii Tale. Astăzi vreau a face o mărturisire cât mai amănunţită şi mai bună, mai desăvârşită, aşa ca si când ar fi cea din ceasul despărţirii Sufletului meu de trup. Ajută-mi, Doamne, ca să fac această adevarată marturisire, pentru că eu nu cunosc, ci numai Tu singur, dacă voi mai avea vreme şi prilej să mă mai mărturisesc vreodata, ori cu această mărturisire voi merge înaintea ta, Preadrepte Judecătorule.
Doamne Dumnezeule, astăzi doresc din toată inima a mă întoarce la Tine, a mă curăţi de toate păcatele, Părintele meu Cel preabun, pe Care Te-am jignit şi mâhnit şi a mă mântui de tot păcatul. Puterile mele cele slabe încă nu sunt în stare a mă ajuta pentru a face aceasta. Deci rogu-mă Ţie, Dumnezeule, Părintele milostivilor, ajută-mă a face şi a desăvârşi această curăţire de păcate. Rogu-Te Doamne, fie-Ţi milă de mine şi iartă-mă. Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul şi Dumnezeul meu, Tu ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintai sunt eu. Ajută-mi, Doamne, Care ai venit să chemi, nu pe cei drepţi ci, pe cei păcătoşi, la pocăinţă, cheamă-mă şi pe mine păcătosul. Ajută-mă a alerga la Tine, Izvorul vieţii şi Lumina lumii, care luminezi tuturor. Primeste-mă şi pe mine, păcătosul. Ajută-mă a alerga la Tine, la milostivul Scaun al judecăţii Tale de aici de pe pământ, la Sfânta Spovedanie. Pentru minunata Ta întrupare, activitate Mesianică, Patimă, Crucificare şi moarte pe Cruce, pentru mântuirea noastră şi pentru preamărita ta Înviere, rogu-te pe Tine, Care ai iertat pe vrăjmaşii Tăi răstignitori, iartă-mi şi mie toate păcatele mele !
Dumnezeule, Duhule Sfinte, mângâietorul, Vistierul bunătăţilor, înzestrătorule al nostru, cu toate bogatele Tale daruri şi Dătătorule de viaţă, vino şi la mine păcătosul, curateşte-mă cu Darurile Tale cele bogate, întăreşte-mă în tot binele şi ajută-mă să mă mântuiesc şi să redobândesc fericirea, în Împărăţia ta cea Cerească, începând de aici de pe pământ.
Dumnezeule cel Preamărit în Sfânta Treime, cea de o Fiinţă şi nedespărţită, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, ajută-mă să mă curăţesc de toate păcatele la Scaunul Judecătoresc şi milostivnic al Sfintei Spovedanii, de aici de pe pământ şi să-ţi slujesc totdeauna cu trup şi Suflet, ca Ţie se cuvine, Doamne, toată Slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

La Scaunul Sfânt al Spovedaniei începem aşa : “ Binecuvântează-mă, Parinte-Duhovnic, ca să-mi pot mărturisi toate păcatele ! “

PĂCATE:

PĂCATE ÎMPOTRIVA SFÂNTULUI DUH
1. Am păcătuit cu încredere prea mare şi nesocotită în Dumnezeu, zicând că El este milostiv şi mă va ierta şi pentru aceea pot păcătui mereu
2. Mi-am pus în minte ca să păcătuiesc cât voi putea fără a mă înfrâna, zicând că am să mă pocăiesc la anul, la bătrâneţe, pe patul de moarte
3. Am zis: dacă va vrea Dumnezeu mă va mântui, iar de n-o vrea, voi pieri
4. M-am deznădăjduit de mila lui Dumnezeu, zicând că pot păcătui înainte , că tot nu mă mai iartă Dumnezeu şi tot în iad voi merge
5. Am stat împotriva adevărului învederat, arătat şi dovedit
6. Am întristat, stins şi alungat pe Duhul Sfant
7. Mi-am împietrit inima neprimind şi nepăzind cuvântul lui Dumnezeu
8. Scripturile Dumnezeieşti le-am socotit mincinoase
9. Am fost semeţ şi am purtat grijă a pacatui
10. Am hulit faptele bune ale aproapelui. Am zavistuit pe aproapele totdeauna pentru Darul pe care i l-a dat Dumnezeu
11. Din răutate n-am dat învăţătură despre articolele credinţei, celor neştiutori
12. N-am vrut şi nu vreau să aud vorbindu-se despre Dumnezeu, credinţă, religie
13. Am zis că Dumnezeu e o născocire a preoţilor, dar El nu există în realitate … că omul nu are suflet
14. Am zis că nu există Dumnezeu, nici suflet, nici îngeri, nici draci, nici altă viaţă viitoare, pentru că nu am văzut, susţinând că eu cred numai în ceea ce văd
15. M-am împotrivit învăţăturilor preoţilor şi ale Bisericii, zicând că după moarte nu mai este judecată, răsplătirea faptelor, rai şi iad … că odată cu moartea noastră toate mor pentru noi
16. Am zis că Dumnezeu ne-a dat uitării, nu se mai ocupă de noi
17. Am crezut şi susţinut la calendar mai mult decât la Dumnezeu şi la învăţătura Sfintei Biserici Ortodoxe
18. Am crezut în spiritism, m-am dus la cei ce grăiesc cu morţii. M-am încrezut în felurite vedenii
19. M-am lepădat de unica dreaptă-credinţă Ortodoxă
20. M-am despărţit de unica Biserică a Domnului Hristos, dezertând la alte credinţe schismatice, eretice, rătăciri sectare … evrei, turci …
21. Am luptat împreună cu potrivnicii ortodoxiei la discreditarea şi distrugerea preotilor zeloşi şi a învăţăturilor Divine şi a Bisericii lui Dumnezeu
22. M-am lepădat de dreapta-credinţă ortodoxă creştinească şi am dezertat la alte credinţe eretice şi rătăciri sectare
23. Mi-am pus în minte să mă omor. M-am hotărât odată, ba şi de mai multe ori a împlini acest păcat cumplit

PĂCATE STRIGĂTOARE LA CER:
24. Am ucis pe altul cu voia mea
25. Am făcut sodomie, bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, eu cu altul şi altul cu mine
26. Am preacurvit peste fire cu soţia mea şi cu alte femei ( cu soţul meu şi cu alţi bărbaţi ), primejduindu-mă vremelnic sau veşnic
27. Am asuprit pe cei săraci, pe văduve, pe orfani şi pe cei neputincioşi. Am oprit plata slugilor, lucrătorilor
28. Am defăimat, batjocorit şi vorbit de rău pe părinţii mei
29. M-am arătat nemulţumitor faţă de ei. I-am bătut
30. Am defăimat pe Preoţii Bisericii netinând seama de învăţăturile lor date spre folosul meu şi pre cel obştesc, după porunca lui Dumnezeu

PĂCATE ÎMPOTRIVA CELOR 10 PORUNCI

PORUNCA A-I-A:
31. Am avut îndoială în privinţa credinţei întru Unul Dumnezeu Prea Sfânt: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită
32. Am şi acum îndoială în privinţa acestei credinţe
33. Nu cred cu destulă tarie într-un Sfânt Botez care se face spre iertarea păcatelor strămoşeşti şi proprii
34. M-am îndoit uneori asupra credinţei într-una Sfântă Sobornicească şi Apostolească Biserică Ortodoxă, în învăţăturile, dogmele şi în cele şapte Taine Sfinte ale ei: Botezul, Mirungerea, Pocăinţa, Împărtăşania, Preoţia, Nunta, Maslul
35. N-am iubit pe Dumnezeu mai presus de orice din lumea aceasta
36. Am căutat să plac mai întâi oamenilor şi apoi lui Dumnezeu
37. Am purtat numele creştinesc spre osândire vremelnică şi veşnică
38. M-am abătut de la unica dreaptă-credinţă. M-am despărţit de unica Sfântă Biserică a Domnului Iisus Hristos, de Sfânta Biserică Ortodoxă, dezertând la alte credinţe: schismatice, eretice şi sectare
39. M-am unit cu schismaticii, ereticii şi sectarii
40. Am cercetat capiştile ( adunările ) lor. Am ascultat învăţăturile lor. Am cântat cântecele lor. Am citit cărtile lor eretice şi sectare
41. Am primit pe schismatici, eretici şi rătăciti sectari în casa mea. Am ascultat mincino-învăţăturile lor şi le-am primit în inima mea zicând că vorbesc bine din Scripturi. M-am rugat cu ei. Am prăznuit cu ei. Am primit daruri de la ei
42. Am părtinit ereticilor şi sectarilor, zicând că legea lor e bună şi că credinţa, viaţa lor, ar fi şi ea buna, ba şi mai bună decât a noastră, înjosind astfel credinţa noastră sfântă şi căzând sub afurisenie şi sub anatemă
43. Am îndoială în unele părţi ale dreptei şi adevăratei credinţei noastre ortodoxe
44. Am primit binecuvântare de la eretici. Am avut legaturi cu ei. M-am căsătorit cu eretic sau cu eretică
45. Am citit cărţi schismatice, eretice şi sectare, atee … păgubitoare de suflet, care contrazic, atacă şi batjocoresc religia, Sfânta Biserică Ortodoxă, cultul şi pe sfinţii ei Slujitori
46. Am făcut glume răutăcioase şi am vorbit măscăriciuni la adresa Ortodoxiei şi Clerului
47. Am defăimat pe orbi, şchiopi, ologi, ciungi
48. Am grăit glume cu cuvintele Dumnezeieştilor Scripturi
49. Am privit la diferite privelişti păcătoase, jocuri , râsuri, etc
50. M-am ruşinat a mă ruga lui Dumnezeu. M-am ruşinat a-mi face drept Semnul Sfintei Cruci pe faţa mea, am batjocorit Semnul Sfintei Cruci prin mătănaieli şi prin schimonosirea ei
51. Am făcut semnul Sfintei Cruci în felurite forme în: cusături, broderii, alesături, aşternuturi, covoare … pe care le-am aşezat pe jos: în casa, în Biserică, şi-n alte locuri, unde s-a profanat Semnul biruinţei noastre, prin şederea pe el şi prin călcarea cu picioarele
52. Am făcut semnul Sfintei Cruci în pietre pe pavaje, mozaicuri etc şi l-am pus pe jos, pe trotuare, prin case, Biserici, şcoli, localuri publice etc , unde s-a profanat prin călcarea cu picioarele
53. Am făcut semnul Sfintei Cruci pe faţa pământului. Şi pe cel facut de alţii nu l-am şters
54. Mi-am făcut semnul Sfintei Cruci cu capul acoperit când am trecut pe lângă Sfânta Biserică – unde e de faţă întotdeauna Trupul Domnului în Sfânta Împărtăşanie – şi pe lângă Sfânta Cruce care ne reaminteşte de răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos
55. Nu m-am rugat lui Dumnezeu cu credinţă, ci numai de formă, de obicei … cu ochii închişi ca sectarii
56. M-am gândit adeseori în timpul rugăciunii la lucruri lumeşti, oameni, vite, gospodărie, vrăjmăşii, treburi, deşertăciuni
57. Nu m-am rugat întotdeauna cu faţa îndreptată către răsărit – după rânduiala Sfintei Biserici Ortodoxe; ci adeseori şi către apus, miazănoapte, miazăzi, ca unii păgâni, evrei, papistaşi, eretici şi sectari
58. M-am rugat cu faţa îndreptată către apus, miazăzi şi miazănoapte, ca unii păgâni, papistaşi, eretici şi sectari
59. Am zis că toate religiile sunt bune
60. Am dus daruri şi bani la altarele ereticilor
61. Am apărat, ajutat şi încurajat pe ereticii sectari, ascultând şi urmând la capiştile lor
62. Mi-am părăsit credinţa ortodoxă şi m-am dus la erezii şi la eretici, dându-le astfel mare curaj a huli Sfânta Biserică Ortodoxă universal a Domnului nostru Iisus Hristos.

PORUNCA A-II-A:
63. Am slujit mai mult decât lui Dumnezeu făpturilor lui: părinţilor, copiilor, fraţilor, surorilor, soţiei, rudelor, vecinilor, prietenilor, banilor, averii, luxului, prăznuirilor drăcesti cu jocuri, cântece curveşti s.a.
64. Am călcat poruncile lui Dumnezeu slujind poftelor păcătoase ale trupului, lumii şi diavolului
65. M-am lăsat amăgit spre păcate de ruşinea oamenilor şi pentru bunuri pieritoare şi păcătoase, plăceri trupeşti
66. Am slujit feluritelor găteli şi împodobiri deşarte, lumeşti, ucigătoare de suflete
67. Am slujit idolilor: adică pântecelui, mândriei, necurăţiei, curviei, preacurviei, mâniei, zgârceniei, zavistiei, lenevirii, clevetirii, râsului, petrecerilor şi ospeţelor drăcesti cu jocuri, cântece curveşti şi altor păcate idolatre de felul lor, cu voia şi le-am jertfit din agonisita mea
68. M-am înfierbântat a mă pune în slujba feluritelor păcate
69. Am smintit pe alţii. I-am ocărât … zicându-le că de ce sunt aşa de blânzi, de ce se lasă batjocoriţi, de ce cercetează regulat Biserica, de ce sunt rugători de Dumnezeu
70. Am râs de cei ce se reţineau de la prăznuiri drăceşti cu jocuri, cântece curveşti, vorbe putrede, glume, fumat, băuturi spirtoase … de cei ce se spovedeau şi se împărtăşeau cu Sfintele taine, creştineşte
71. Am oprit pe alţii de la fapte bune
72. Am gândit şi crezut că-i bine: a pune aşternuturi cu cruci pe jos, pe paturi, pe scaune … a pune podoabe idoleşti ( bijuterii ), pe faţa Sfintelor Icoane ale Maicii Domnului; a retrograda pe Maica Domnului cu rostirea de “mireasă” în loc de “Maică pururea Fecioară”, a sta pe soleea Altarului; a strica aspectul Sfântului Altar, în a dormita, vorbi, râde … la rugăciune, acasă şi în Sfânta Biserică
73. Am avut şi am îndoială, după învăţăturile ereticilor şi sectarilor, asupra sfinţeniei Sfintei Biserici, a Sfintelor Icoane, a Sfintei Cruci şi le-am hulit dupa sataniceasca socoteală a ereticilor şi sectarilor, zicând că ele sunt idoli
74. În loc de a tămâia casa cu tămâie şi smirnă dupa rânduiala creştinească spre slava lui Dumnezeu, eu le-am afumat cu fum de tutun spre bucuria diavolilor
75. În loc de rugăciune şi Sfânta Cruce: dimineaţa la amiază, seara, de şapte ori în zi … mi-am făcut ţigară. Când am stat la masă, în timpul mesei şi la ridicarea de la masă, am făcut şi aprins ţigara, piua, luleaua … am fumat bucurând pe diavol şi mâniind pe Dumnezeu, în loc de a-I mulţumi pentru mâncare, băutură şi multele bunătăţi ce mi le-a dat
76. Am întrebuinţat stupefiante: opiu, cocaină, haşiş, marijuana … distrugându-mi sănătatea şi viaţa. La scularea din somn şi în alte vremi, am făcut ţigara dreaptă … şi Sfânta Cruce strâmbă. Am afumat casa cu tutun, pufăind înaintea Sfintelor Icoane, care sunt în casa mea o parte din catapeteasma Bisericii, în care locuieşte Dumnezeu, de sute şi mii de ori mai mult decât am tămâiat cu tămâie sau cu smirnă sfinţită de Preotul Bisericii. Am servit păcatul fumatului cumpărand ţigări, dând foc ori chibrit fumătorilor la aprinderea ţigărilor, prin cultivarea tutunului, pregătirea lui în fabrică, prin darea de bani pentru cumpărarea tutunului şi altele, făcându-mă părtaş acestui păcat
77. M-am lepădat prin radere, podoaba bărbătească ( barba şi mustăţile ) şi aruncându-le la gunoi ca să apar mai tânăr, după voia veacului acestuia
78. M-am pudrat, m-am parfumat, m-am spălat cu săpunuri parfumate ca să fiu atrăgătoare trupeşte
79. M-am mascat, dându-mi altă faţă străină şi m-am făcut din bărbat femeie, din femeie bărbat, capră, urs, strigoi, brezaie şi în alte chipuri urâcioase înaintea lui Dumnezeu şi plăcute diavolilor, după chipul idolilor egipteni, asiatici … cu cap de animale, de fiare sălbatice, de jivini, de târâtoare şi de oameni, căzând astfel sub groaznic blestem, afurisenie şi anatemă a Dumnezeieştilor Scripturi şi a Bisericii lui Dumnezeu
80. M-am dus la descântatori, vrăjitori, fermecători
81. Am descântat, ghicit, vrăjit, am făcut farmece
82. Am citit şi am ţinut în casă cărţi de samcă, de descântece, de vrăji, de farmece şi de dezlegarea farmecelor, de explicarea viselor, a semnelor, a zodiilor. Am crezut în strigoi, vârcolaci, descântece, vrăji, farmece şi în ghicitorii cu cărţile de joc, cu ghioc, bobi şi cafea, cu ceară, cositor şi plumb topite şi turnate în apă, în ghicitorii în palmă, după glasul cucului, cucuvelei, dobitoacelor şi în mişcările lor, în ghicirea cu morţii ( spiritism ) şi în alte credinţe superstiţioase drăceşti
83. Am crezut şi am spus şi altora că-mi va merge rău de-mi va iese înainte un Preot, şi de-mi iese cineva cu gol şi altele ca acestea
84. Am purtat baiere ca să mi se lege junghiul, am purtat roşu ca să nu mă deochi şi ţiduli. Am uns toate cu usturoi la Sfântul Andrei. Am purtat pelin la Rusalii, cărţi de samcă ( în Bucovina cărticică ). Mi-am căutat norocul în ghicirea cu papagal şi zodii ca să văd şi ziua în care m-am născut de este bună ori rea
85. Am mers la cei care leagă barbatul sau femeia ca să nu se împreune ( şi fac pe ursita )
86. Când am avut vreo boală, eu sau femeia mea, copiii, părinţii, prietenii, vita mea, când am avut pagubă, când mi s-a furat ceva, am părăsit ajutorul lui Dumnezeu şi Sfântă Biserica Lui şi am alergat la ajutorul drăcesc cu ghicituri, descântece, farmece şi vrăji, căzând astfel sub afurisenie
87. Am dat sfaturi viclene şi rele altora, ca să alerge la ghicitori, fermecători, vrăjitori şi descântători şi la alte răutăţi, i-am îndemnat spre paguba şi ocara lor şi a numelui creştinesc, păgubindu-mi astfel mult şi sufletul meu
88. Am purtat cercei ( buton ) în urechi, brăţări la mâini, mărgele, hurmuz, salbă şi zgardă la grumaz
89. M-am împărtăşit fardată, împodobită după moda seminudului ( aproape despuiată ) asemenea idolilor, având buzele vopsite cu ruj, căzând în păcatul furilor de cele Sfinte şi al profanării Dumnezeieştii Împărtăşanii. Am alergat în căile pierzării şi mi-am petrecut anticreştineşte viaţa pe pământ
90. Am purtat inele în degete în afară de ziua în care m-am cununat
91. Am făcut focuri şi am trecut peste ele la priveghiurile morţilor etc
92. Mi-am făcut alunele pe faţă. Am purtat cămăşi împodobite cu flori, mărgele, pui etc
93. Am avut credinţa deşartă şi păgânească a budiştilor că sufletul dupa ce iese din om trece într-un porc, cal, măgar, câine, ploşniţă etc
94. Am ciuit în buţi, poloboace, linuri, vase mari, ca idolatrii. Am avut şi am multe superstiţii

PORUNCA A-III-A:
95. Mi-am pus în gând să jur stramb cu voia mea şi fără de voie. Am jurat strâmb la judecată şi afară de judecată, cu voie şi fără de voie
96. Am jurat drept la judecată fără să fi fost silit, ori silită. M-am îmbiat ( oferit ) adeseori să jur
97. Am obiceiul rău de a zice “zău”, “zău lui Dumnezeu”, “ştie Dumnezeu” etc, şi a chema fără nici un rost la toate nimicurile numele lui Dumnezeu şi a Sfinţilor Lui. Am zis “Dumnezeu ştie”, şi altele asemenea, fără să fie vorba de nici un lucru
98. M-am dat dracului pe mine, pe soţie, pe părinţi, pe copii, pe oameni, pe dobitoace, lucruri şi alte zidiri ale lui Dumnezeu
99. M-am blestemat cu jurământ şi fără de jurământ
100. M-am jurat a răsplăti răul făcut de alţii cu rău
101. Am împlinit jurămintele cele rele nelegiuite pe care le-am făcut cândva în mânie sau în lipsa judecăţii sănătoase
102. În loc de a mă împăca cu aproapele meu, l-am tras la judecată şi jurământ
103. Am judecat pe aproapele meu fără socoteală, cu nedreptate … cu asprime … fără a mă gândi la judecata lui Dumnezeu
104. Am gândit, vorbit, susţinut că: creştinii, cei sfinţiţi ( monahii, Preoţii ), pot să jure oricând
105. Am făgăduit cuiva ceva cu jurământ, gândind în aceeaşi vreme să nu împlinesc făgăduinţa
106. Am suduit de cele sfinte … singur şi în faţa copiilor şi a oamenilor mari, aducându-le sminteală şi învăţându-i astfel la acestea şi la alte felurite răutăţi sataniceşti, ba şi la alte nelegiuiri
107. Am vorbit cu dispreţ despre una Sobornicească şi Apostolească Biserică, spiritual şi materială
108. Am hulit rânduielile, slujbele, învăţăturile, cântările şi altele din cele sfinte ale ei
109. N-am împlinit făgăduinţa dată potrivit învăţăturilor Duhovniceşti, la Sfântul Botez şi la primirea altei dregătorii Duhovniceşti sau obşteşti …
110. Am făcut făgăduinţe bune înaintea lui Dumnezeu în vreo strâmtorare, la vreo cumpănă grea ori atunci când am fost mai aproape de Dumnezeu şi pe urmă le-am călcat
111. N-am lucrat din răsputeri a păzi poruncile Dumnezeieşti, ci am lucrat pentru a le dispreţui, huli şi călca în picioare
112. M-am împărtăşit cu nevrednicie cu Prea Sfântul Trup al Domnului Iisus Hristos
113. După Sfânta Spovedanie şi Sfânta Împărtăşanie, m-am întors cu ştiinţă şi voinţă la păcate făcându-mă astfel să fur de cele sfinte
114. Am scuipat în cele trei zile după ce m-am împartăşit … în ziua în care am luat: Agheasmă, Agheasmă Mare, Părticele, Anaforă, fără pregătire, învrăjbit, certat, întinat … Am scos Părticele contra vrăjmaşilor … le-am pus pe foc … dat pe apă … cu meniri satanice
115. Am crezut rău că cei care se împărtăşesc mor, şi de aceea nu-i bine să se împărtăşească cineva, ca să nu moară
116. Am silit, am amăgit şi corupt pe cineva cu bani, cu îngrozire şi cu minciuni ca să jure strâmb
117. Am întrebuinţat numele lui Dumnezeu la descântece, vrăji, ghicitori şi la alte slujiri drăceşti, să înşel pe cei mai simpli
118. Am săvârşit păcatul ieroseliei
119. Am chemat numele lui Dumnezeu să-mi ajute a păcătui şi a mă abate de la adevărata credinţă şi vieţuire creştinească şi pentru a dezerta din unica Sfântă Biserică Ortodoxă, universală a Domnului Iisus Hristos, la schismatici, eretici şi rătăciri sectare. Am cârtit împotriva lui Dumnezeu la vreo scârbă
120. Am cerut în rugăciuni, de la Dumnezeu, ce nu se cădea, ce era vătămător
121. Am făgăduit să dau slujbe, bani, veşminte, obiecte bisericeşti, case, pământ, etc la Sfânta Biserică , la Sfintele Mânăstiri şi Schituri; să îmbrac, să ajut pe Călugări, apoi pe săraci şi pe neputincioşi şi n-am dat nimic, călcându-mi astfel această făgăduinţă
122. Am zis că copiii în zadar se botează când sunt mici, că n-au nici un fel de păcate
123. M-am jurat zicând: să orbesc, să mor, să n-am parte de copiii mei ş.a..Mi-am cerut moartea în necazuri
124. Am necinstit numele lui Dumnezeu în felurite chipuri

PORUNCA A-IV-A:
125. Am lucrat în Duminici şi Sărbători la mine şi la alţii. Am fost la vânătoare în acele zile sfinte
126. Am făcut clăci făcute în Duminici şi Sărbători. M-am dus la alţii să lucrez la clăcile făcute în Duminici şi Sărbători.Am făcut clăci cu lăutari, povestiri netrebnice, vorbe scârbave, fapte nelegiuite, prăznuiri drăceşti cu jocuri, cu cântări curveşti, beţii, sfezi, sudalme s.a.
127. Mi-am ales în Biserică locul cel mai de frunte
128. Ca femeie ori fată mare, am trecut din pronaos în naosul Sfintei Biserici şi am stat printre bărbaţi şi înaintea lor
129. N-am adus daruri la Sfânta Biserică după datoria noastră creştinească
130. Am ascultat fără evlavie Sfintele Laude Dumnezeieşti, Sfintele Scripturi, predicile, cazaniile, Sfânta Slujbă şi Dumnezeieştile Liturghii
131. N-am cercetat regulat Sfânta Biserică în Duminici şi Sărbători, zicând că mă pot ruga şi acasă
132. Am venit prea târziu la Sfânta Biserică. Am ieşit mai înainte de săvârşirea Sfintei Liturghii, asemănându-mă lui Iuda Iscarioteanul, care înaintea celorlalţi Apostoli a plecat de la Sfânta Cină
133. N-am sfinţit zilele sfinte ale Duminicilor şi Sărbătorilor cu faptele milei trupeşti şi sufleteşti
134. N-am citit şi n-am ascultat cuvintele Dumnezeieşti din Sfânta Scriptură şi din Sfânta Tradiţie, în Duminici şi Sărbători
135. M-am adunat cu călcătorii Legilor Dumnezeieşti şi am hulit împreună cu cei cele sfinte. Am defăimat şi clevetit pe slujitorii Dumnezeieştilor Altare şi pe aproapele meu
136. M-am dus la Sfânta Biserică împodobit, ferchezuit, cu părul făcut cărări, breton, bucle, ras, pudrat, înzorzonat cu podoabe de lux, trufindu-mă cu aceste deşertăciuni sataniceşti
137. Am cugetat cele rele şi am vorbit în Sfânta Biserică, m-am uitat şi înapoi aducând cu aceasta sminteală celorlalti rugători de Dumnezeu. Am povestit în Sfânta Biserică deşertăciuni lumeşti
138. Am oprit copiii, slugile, rudeniile, prietenii şi pe alţii de la Sfânta Liturghie, de la rugăciuni şi de la ascultarea Dumnezeieştilor învăţături
139. Am îndemnat pe alţii a părăsi unica Sfantă Biserică Ortodoxă creştinească şi a se duce la schismatici ( uniaţi cu Papa ), la papistaşi, la eretici, la calendarişti şi prin capiştile rătăciţilor sectari
140. Am postit Sâmbătă şi Duminică
141. Am făcut Sâmbătă şi Duminică plecări de genunchi ( metanii mari )
142. N-am făcut metanii în zilele când trebuia
143. Am nesocotit facerea sfintelor rugăciuni
144. N-am lăudat pe Dumnezeu de şapte ori după datorie
145. Când am putut lua parte la slujba Sfintei Liturghii, stând acasă, ori cu vitele la păscut, nu m-am rugat lui Dumnezeu în timpul Dumnezeieştilor Slujbe
146. Ca femeie am intrat în Sfânta Biserică când am avut curgerea de sânge lunară. Când mi-a venit aceea acolo, n-am ieşit afară repede
147. Ca bărbat am intrat în Sfânta Biserică, când am avut scurgere, nespălat, neprimenit
148. Am hulit Biserica lui Dumnezeu şi am oprit pe alţii de a merge pentru a se ruga într-însa
149. N-am cercetat regulat Sfânta Biserică în zilele Sfinte zicând că mă pot ruga şi acasă
150. Am crezut şi vieţuit anticreştineşte, încât s-a hulit Numele lui Dumnezeu între eterodocşi, prin mine
151. Am stat la masă şi m-am sculat de la masă fără Rugăciune şi fără blagoslovenie
152. Stând la masă, în timpul mâncării am mâncat cu lăcomie şi fără de rânduială, am vorbit orice, am râs şi alte neorânduieli am făcut
153. Am zis că şi adventiştii fac bine cand serbează sâmbăta în locul Duminicii
154. Am nesocotit hotărârea Sfântului Sinod cu îndreptarea calendarului şi am lucrat vrăjmăşeşte cu gândul, cu cuvântul şi cu fapta pentru a învrăjbi şi pe alţii spre neascultare şi să lupte împotriva acestei hotărâri a Sfintei Biserici, provocând multe crime spiritual şi trupeşti prin susţinerea aceea nebunatică
155. Am ascultat învăţătura calendariştilor zicând că Sfânta Biserică este spurcată şi ca Preoţii s-au papistăşit şi nu mai au Dar. Am botezat şi cununat încă odată pe cei botezaţi şi cununaţi de Preoţii ce ţin porunca Sfântului Sinod privitoare la îndreptarea calendarului
156. M-am făţărnicit că cred, vieţuiesc după Dumnezeu, dar în realitate eram contra Ortodoxiei

PORUNCA A-V-A:
157. Ca părinţi de copii, n-am iubit, nici nu am îngrijit deopotrivă de fiii noştri
158. Am împiedicat pe fiii mei de a merge la călugărie, şi după ce s-au dus, le-am oprit partea de moştenire
159. Ca părinte trupesc, n-am purtat de grijă de mântuirea fiilor şi fiicelor mele. Nu i-am crescut în învăţătura şi frica Domnului. Nu i-am învăţat rugăciunile pe care trebuie să le ştie orice creştin: Împărate ceresc …, Sfinte Dumnezeule …, Prea Sf. Treime …, Tatăl nostru …, Crezul …, Psalmul 50 de Pocăinţă …, Poruncile dumnezeieşti … , Poruncile Bisericii, Fericirile, faptele milosteniei trupeşti şi sufleteşti; păcatele de moarte, păcatele împotriva Sf. Duh şi de moarte, străine şi alte învăţături şi rugăciuni folositoare de suflet
160. Nu i-am învatat că cuvântul şi cu pilda să se spovedească şi să se împărtăşească cu vrednicie cu Sf. Taine. Nu i-am învăţat să se ferească a întovărăşi cu creştinii falşi şi rai, să se păzească de prieteşuguri lumeşti, păgubitoare mântuirii sufletului. Ca părinte, am fost prea aspru faţă de copiii mei
161. Nu i-am certat, nici nu i-am pedepsit pentru faptele rele şi mai des pentru furtişaguri şi desfrânări. Nu i-am oprit a pleca seara şi a umbla noaptea vagabonzi prin sat
162. Am povăţuit pe copiii mei şi pe slugi să meargă cu vitele prin semănăturile şi ierburile de cosit ale oamenilor şi chiar anume i-am trimis
163. Am purtat ură pe tată şi pe mamă. Nu i-am ascultat cand mi-au dat învăţături folositoare de suflet. Nu i-am ascultat nici când mi-am poruncit să umblu în căi bune
164. Am iubit pe părinţi mai mult decât pe Dumnezeu
165. Nu i-am ascultat atunci când mi-au poruncit să nu umblu pe căi rele şi de pierzare sufletească, să nu plec noaptea de acasă la clăci, jocuri şi destrăbălări şi să nu mă însoţesc cu cei răi şi nelegiuiţi.
166. Nu mi-am cinstit părinţii cu cuvântul şi cu fapta
167. I-am blestemat, suduit, îngâmfat şi i-am batjocorit zicându-le beţivi, nebuni, strigoi, curvari şi moşnegi ( în batjocură )
168. Am dorit părinţilor mei boală, necazuri, tulburări şi moarte
169. I-am părăsit şi nu i-am îngrijit la necazul, bolile, slăbiciunile şi bătrâneţile lor. Nu i-am ajutat în slăbiciunile şi bolile lor, nici măcar cu cuvinte mângâietoare, nici cu cele trebuincioase întreţinerii lor trupeşti şi sufleteşti, nici cu rugăciuni sau cu alte binefaceri de care au avut lipsă. Am fost neascultător şi prea aspru cu părinţii mei.
170. Nu mi-am împlinit datoriile către părinţii mei.
171. Din cauza zgârceniei şi a nepăsării n-am plătit Sfinte Liturghii, Sărindare, Panahizi ... şi milostenii pentru uşurarea păcatelor şi izbăvirea din muncile iadului, a sufletelor repauzaţilor mei
172. Când am pierdut sau mi s-a furat ceva, când am fost bolnav sau prigonit de vrăjmaşi, la felurite năpăstuiri şi necazuri, în loc de a alerga la Sfintele Biserici, de a plăti Sfintele Liturghii ... pentru izbăvirea de acestea, m-am dus la descântători, ghicitori, vrăjitori, fermecători cu credinţa că mă pot izbăvi şi prin diavolescul lor meşteşug
173. Am crezut în visuri. Am în casă cărţi de explicare a viselor.
174. N-am ascultat de stăpâni, de stăpânire şi nici de mai marii mei
175. N-am avut grijă, ca stăpân, de slugile mele, ci le-am batjocorit şi asuprit
176. M-am ruşinat a-mi împlini datoria mea de Păstor sufletesc
177. Ca părinte spiritual nu m-am îngrijit de mântuirea sufletelor păstoriţilor mei
178. M-am împotrivit învăţăturilor Preoţilor, Sfintelor Biserici, zicând că după moarte nu mai este Judecată, rai şi iad
179. Am purtat ură asupra Preoţilor Bisericii
180. I-am batjocorit, suduit, pizmuit, bătut şi i-am vorbit de rău
181. Am fost neascultător faţă de Părinţii spirituali, Preoţii Bisericii ortodoxe şi de conducătorii buni ai ţării
182. I-am nesocotit, clevetit, hulit, strâmtorat, luat în râs şi m-am împotrivit lor cu obrăznicie
183. Am lucrat împotriva rânduielilor Sfinte, prin care am pricinuit Părinţilor Duhovniceşti amărăciuni
184. N-am păzit aşezământul ( canonul ) dat de Părintele meu Duhovnicesc
185. Am învinuit şi grăit de rău pe Preoţi, zicând că sunt lacomi şi nesăţioşi
186. Când am întâlnit pe Preot în cale, am gândit, ba chiar am şi zis că e semn rău
187. Ca bărbat nu mi-am iubit femeia mea ca pe mine însumi. Am batjocorit-o fără milă şi am bătut-o, socotind-o ca pe o roabă, iar nu ca pe o soţie legitimă, aşa cum mi-a dăruit-o Dumnezeu. Ca soţie nu m-am supus bărbatului meu
188. L-am ocărât, dosădit, necăjit şi l-am facut astfel de s-a îmbolnăvit din pricina mea. L-am făcut de a suduit, drăcuit şi blestemat
189. Pentru multa mândrie l-am silit să cheltuiască pe îmbrăcăminte luxoasă şi pe alte deşertăciuni mai mult decât s-a agonisit în casă, din care cauză am căzut în sărăcie
190. În ale căsătoriei, nu m-am supus lui.
191. Am nelegiuit amândoi împotriva firii, ori cu buruieni, cu leacuri pentru a nu face copii
192. M-am despărţit de soţul meu şi m-am căsătorit iarăşi

PORUNCA A-VI-A:
193. Am gândit să mă răzbun asupra vrăjmaşilor care mi-au făcut rău
194. Am poftit să li se întâmple vreo pagubă mare, ba chiar şi moarte, celor ce m-au supărat şi mi-au făcut vreun necaz
195. Am purtat pizmă asupra celor ce m-au supărat şi mâhnit. Am căutat a le face rău, a-i bate, ucide.
196. Am amărât viaţa altora şi le-am şi zdruncinat astfel sănătatea lor. Am urât pe aproapele. Am bătut rău şi am stâlcit pe alţii
197. Am sfătuit pe alţii la bătăi şi la ucideri
198. Am ucis pe alţii prin lovire, armă, vărsare de sânge, otrăvire şi prin înecare
199. Am ucis oameni cu voie, fără de voie, în război, în apărarea zisă legitimă
200. Am ucis pe aproapele meu prin grăirea de rău sau ponegriri
201. Am ucis pe alţii pentru a le răpi averea lor ori altceva
202. Am contribuit la uciderea sufletească şi trupească a copiilor mei
203. Am făcut leacuri şi doctorii otrăvitoare, injecţii ucigătoare şi am omorât cu ele pe prunci în pântece şi pe oamen, dându-le în mâncare şi băutură
204. Am băut şi întrebuinţat buruieni, doctorii ca sa nu facem copii
205. Am dat buruieni şi doctorii anume făcute femeilor însărcinate ( gravide ) ca să-şi ucidă pruncii în pântece şi le-am sfătuit să-şi ucidă copiii mergând la moaşe sau la doctori ca să-i scoată cu mâna sau cu maşina. Am ucis copii în pântece şi i-am avortat
206. Am căutat să botez pe cei avortaţi ( pierduţi ). Am ucis copiii după naştere, nebotezaţi. Am omorât copiii după botez. Am înăbuşit copilul ( botezat ) dormind. Am lăsat copilul să moară nebotezat.
207. Am lăsat copilul din nebăgare de seamă de a căzut în apă, în foc şi a murit
208. Am abandonat copiii vii, botezaţi, în străzi, în târguri, la uşa Bisericii şi în alte locuri, pe unde trec oamenii,spre a fi găsiţi şi crescuţi
209. Am păcătuit în înţelegere cu soţul ( soţia ) meu ( mea ) contra Legii Dumnezeieşti pentru a nu face copii.
210. Am însoţit pe alţii la ucideri
211. Mi-am destrămat singur sănătatea mâncând şi bând peste măsură, prin ospeţe, petreceri, jocuri, baluri etc
212. Am făcut pariuri diavoleşti că ne vom întrece în mâncări, băuturi, ridicături, sărituri, jocuri, strigări şi chiuituri nebuneşti, prin care mulţi şi-au pierdutsănătatea şi viaţa, pogorându-se cu zile în mormânt şi iad
213. Mi-am ucis sufletul cu purtarea de grijă a trupului spre împlinirea poftelor josnice şi a păcatelor grele
214. Am ucis cinstea altora prin grăirea de rău
215. Am plătit slujbe la Preoţi pentru vrăjmaşi ca să-i afurisească şi să se roage lui Dumnezeu să-i pedepsească cu boli, nenorociri (stropşeală ) sau cu moarte
216. Am câştigat bani şi avere cu vicleşug, înşelătorii, minciuni, vrăji, descântece, farmece şi cu alte mijloace drăceşt, ucigându-mă pe mine şi pe alţii, sufleteşte
217. Am fost crud cu animalele şi cu oamenii
218. Am avortat ( lepădat, pierdut ) copii fără de voia mea
219. Am împovărat şi bătut fără milă animalele, ba am şi ucis pe unele. Am chinuit păsările şi animalele.

PORUNCA A-VII-A:
220. Am avut cugete şi pofte trupeşti necuviincioase. Am stat câtăva vreme în aceste cugete şi nu le-am scos din inimă imediat.
221. Am păstrat gândurile şi cugetele necurate şi m-am desfătat cu ele. N-am vrut să săvârşesc păcatul, dar îndulcindu-mă cu acele gânduri josnice, am păcătuit prin ele.
222. Am căutat prilejul de a păcătui. Mi-am aţâţat singur poftele josnice în loc de a le stăpâni.
223. Încrezându-mă prea mult în puterea şi cinstea mea, nu m-am ferit a cădea în ispita poftelor rele şi a păcatelor grele.
224. Am vorbit şi am făcut fapte necuvioase înaintea celor căsătoriţi, a celor necăsătoriţi, a copiilor mei şi a altora şi înaintea oamenilor mai în vârstă
225. M-am purtat cu obrăznicie ca bărbat faţă de femei ( şi ca femeie faţă de bărbaţi )
226. Am ascultat cu plăcere vorbele şi cântecele imorale ( necuviincioase ) şi curveşti. Am plătit cu bani, mâncări, băuturi şi cu alte daruri pe lăutari, cântătorii de jocuri, cântăreţii cântecelor curveşti şi pe vorbitorii măscăriciunilor
227. Am făcut, ţinut în casă şi am privit cu plăcere chipul ilustraţiilor, tabourilor, statuilor şi alte lucruri necuviincioase ale păcatului desfrânării. Le-am atârnat pe pereţii casei. Am un teanc ( ori câteva ) ilustraţii de acestea necuviincioase pe masă. Am pus fotografii şi ilustrate în ramele Sfintele Icoane şi pe altele în rând cu Sfintele Icoane, pe peretele de răsărit
228. Am citit cărţi eretice, potrivnice religiei, curveşti şi necuviincioase, ba le-am împrumutat şi altora pentru a le citi
229. Am căzut în necurăţie în timpul somnului. M-am întinat fiind treaz. Din dezmierdare, din frică şi din mare supărare
230. Mi-am stricat fecioria cu malahia şi acum încă mai fac aceasta. Am făcut malahie eu cu altul şi altul cu mine, bărbat cu bărbat, cu femeie, cu copii. Am făcut malahie femeie cu femeie
231. Am privit feţe străine cu gânduri necurate şi am poftit fecioară, văduvă şi femeie cu bărbat, faţă mirenească, bisericească, rudenie şi de altă lege
232. Am preacurvit cu dobitoace şi cu păsări
233. Am păcătuit: a) curvit cu fecioară, văduvă; b) preacurvit cu femeie căsătorită; c) cu feţe bisericeşti; d) cu rude spirituale; e) cu rudenii de sânge; f) sau cu femei ( bărbat ) de altă lege
234. Am trăit în concubinaj
235. Am păcătuit cu soţia mea când era însărcinată. Am păcătuit cu alte femei ( ca femeie cu alţi bărbaţi )
236. Am păcătuit cu soţia mea ( cu alte persoane ) pe dinapoi ca dobitoacele
237. Am păcătuit cu soţia mea ( cu bărbatul meu ) sâmbăta, Duminica, lunea, miercurea, vinerea, în cele patru posturi şi în ajunurile din cursul anului
238. Am păcătuit în timpul curgerilor de sânge ( lunare ) şi până în 40 de zile de la naşterea copilului
239. După naşterea pruncului am călcat Sfânta Pravilă mergând la Biserică înainte de 40 de zile
240. Ca tată am culcat cu mine fetele mărişoare şi ca mamă băieţii cu mine într-un pat
241. Am jucat la horă, baluri, serate, nunţi, cumetrii; am cântat cântece curveşti, am vorbit măscăriciuni. Am râs neoprit şi fără de socoteală
242. Am umblat din casă în casă fără de treabă şi acolo mi-am pornit gura spre multe alte feluri de vorbe netrebnice, smintitoare şi pierzătoare de suflete
243. Am răpit fecioară sau femeie căsătorită, divorţată ... necăsătorită, văduvă, am păcătuit cu ea înainte de a mă logodi şi cununa după rânduiala Sfintei Biserici. Pe unele le-am necinstit şi lăsat, am necinstit-o pentru a mă cununa cu ea
244. Am jucat cărţi, biliard, popice, table, rişcă, prâsnel, etc prin care m-am păgubit sufleteşte pe mine şi pe alţii
245. M-am căsătorit cu femeie de altă lege; m-am căsătorit în acelaşi timp cu două femei. M-am căsătorit cu altă femeie, câtă vreme nu eram divorţat de cea dintâi
246. Nu m-am îngrijit, nici ostenit a salva din desfrânare pe cei căzuţi în prăpastia acestui păcat

PORUNCA A-VIII-A:
247. Mi-am pus în gând să fur din averea aproapelui meu, a Sfintei Biserici, Mănăstiri etc, să înşel şi să nu plătesc ce sunt dator. Am avut mare poftă de a mă îmbogăţi. Am înşelat. Am vândut marfă rea în loc de bună ... vin, lapte cu apă. Am luat preţ mai mare decât făcea marfa. Am înşelat cu cântarul şi altfel, la cumpărat şi la vândut
248. Am asuprit pe alţii să-mi vândă şi să-mi lucreze ieftin, să-mi cumpere scump şi pentru alte pricini spre a mă îmbogăţi
249. Prin viclenia şi falsitatea mea, am păgubit pe aproapele, Biserica şi Neamul
250. Am luat de la alţii dobândă mai mare decât se cădea
251. Am nedreptăţit pe aproapele, cinstindu-l după haine, avere, situaţie lumească, deşertăciuni ... nu după credincioşia, virtutea, meritul adevărat prin: nesocotirea dreptăţii legale, facerea de rânduieli sau regulamente nedrepte, împărţirea darurilor sau a funcţiilor nu după meritul fiecăruia, ci după favor, violând cele şase porunci din Decalog, privitor la iubirea aproapelui
252. Am furat ceva de la soţul ( soţia ) meu (mea ), de la părinţii mei şi ca slugă de la stăpânii mei. Am răpit, am silnicit, m-am lăcomit, am nedreptăţit
253. Am găsit lucruri străine şi auzind de ele cui sunt, nu le-am dat înapoi ... le-am tăinuit şi le-am oprit în folosul meu
254. Am luat în timpul războiului lucruri rămase de la refugiaţi, aliaţi şi de la potrivnici
255. Am fost nemulţumit cu starea mea ... adeseori m-am tulburat groaznic, neîmpăcându-mă cu soarta mea
256. Am luat şi am ascuns ceva din averea străină şi n-am dat înapoi
257. M-am pornit cu ură de moarte asupra celor ce m-au furat
258. Am jefuit pe aproapele meu de cinstea şi devotamentul carierei sale
259. Am jelit morţii păgâneşti. Am făcut glume, râs, poveşti deşarte, am jucat mişca şi la alte neorânduieli şi obrăznicii, am stat nepăsător la priveghiurile morţilor.Am pus bani la crucea lor de pe piept. Am aruncat bani peste ei în groapă. Am dat şi alte lucruri peste groapa lor. Am spart oală la darea lor în groapă ... M-am purtat ca un fur faţă de repauzaţii mei ... N-am dat pomenirile şi pomenile ce eram dator a le face pentru ei
260. Am luat lucruri, bani, ceară, untdelemn de la Sfânta Biserică şi nu le-am dat înapoi
261. Am răpit din averea schiturilor, mămăstirilor, bisericilor
262. Am adus jertfă la Sfânta Biserică ce era mai prost. Am adus jertfă, liturghii, etc, la Sfânta Biserică din furături, osteneli străine
263. Am răpit din averea publică ( obştească ) de la primărie, percepţie, bancă, moşie, Judeţ, Stat, Administraţia Pădurilor etc
264. Am mutat hotarul. Am câştigat avere cu minciuni, viclenii, înşelăciuni, jurăminte strâmbe şi pe alte căi urâte lui Dumnezeu
265. Am dat sfat cuiva să fure, să facă rău la alţii. Am tras pe alţii la judecată, însuşindu-mi cu bani, avere străină prin avocaţi, mărturii mincinoase şi jurăminte false
266. Mi-am cheltuit banii pe tutun, haine luxoase, pe felurite parfumuri, săpunuri şi zorzoane femeieşti, cercei, inele, salbe, mărgele, brăţări, piepteni de lux, farduri, creme etc, la jocuri petreceri cu lăutari şi ospeţe drăceşti
267. Am furat de la aproapele meu: mirean, Preot, de la om singur sau cu copii. Am furat lucruri de la cei sfinţiţi şi afierosiţi lui Dumnezeu, adică de la Călugări, Episcopi, Arhierei, Arhimandriţi, Protosingheli, Ieromonahi, Ierodiaconi şi alţi Clerici
268. Am răpit suflete din Sfânta Biserică Ortodoxă pe care le-am dus în păcate, în urgii şi-n felurite blestemăţii
269. Am răpit dregătoria ( slujba ) pentru câştig, fără a fi vrednic de ea. Am făgăduit .. dat bani, daruri, ori altceva ... ca Simon vrăjitorul, pentru cumpărarea Darului Duhului Sfânt, ca să mă fac călugăr,Diacon, Arhiereu, să dobândesc ranguri, demnităţi bisericeşti, de care nu eram vrednic, furând astfel darul şi păcătuind groaznic înaintea lui Dumnezeu şi a dreptăţii Lui
270. Am furat din vremea zilelor sfinte
271. Am jefuit, profanat mormintele
272. Nu m-am ţinut de învoiala, tocmeala, contractul şi de făgăduinţele făcute cu alţii
273. N-am lucrat după puterea mea în slujba oamenilor şi a Sfintei Biserici sau a lui Dumnezeu; ci m-am lenevit a împlini datoria după starea mea ce am avut-o
274. Nu mi-am plătit datoriile mele. Am făcut declaraţie falsă la percepţie
275. N-am dat milostenie acelor pe care i-am văzut în lipsă
276. N-am căutat a înlătura clevetirea, paguba ce venea asupra aproapelui meu, când mi-a stat în putinţă a face aceasta
277. Am spart case ... am furat lucruri, vite, păsări, ouă şi altele
278. Am primit pe hoţii nepocăiţi şi lucruri furate în casa mea şi le-am ascuns
279. Am hoţit în bande tâlhăreşti, îngrozind, terorizând lumea ...am ieşit înaintea oamenilor şi i-am jefuit la drumul mare
280. Am stricat din răutate, averea străină: fâneţuri, grădini,semănături, pomi şi altele
281. N-am întors paguba făcută aproapelui meu
282. Am adunat bani cu acte false şi cu vicleşug. Mi-am însuşit banii de la pantahuză ( condica de strâns ) pentru Sfânta Biserică
283. Am bănuit ( năpăstuit ) pe alţii pentru păgubirea averii mele, a cinstei etc. Am judecat şi osândit pe alţii pe nedrept. Am răpit pacea aproapelui. Am stricat numele cel bun al cuiva
284. Am băgat vrajbă între oamenii mireni şi între sfinţiţii slujitori ai Sfântului Altar
285. Am păgubit pe aproapele meu cu minciuni şi vicleşuguri. Am împiedicat pe aproapele cu felurite hule şi mijloace de a dobândi vreun bine
286. N-am pus piedică clevetirilor pornite asupra altora când am putut şi astfel aceia au păgubit mult de pe urma acelor clevetiri
287. Am moştenit avere agonisită de părinţi ... prin furturi, jurăminte mincinoase, înşelătorii şi felurite apucături nedrepte
288. Am dat învăţături mincinoase contrare învăţăturilor Bisericii Ortodoxe, prin care mulţi creştini s-au pierdut, căzând în prăpăstiile ereziilor şi ateismului

PORUNCA A-IX-A:
289. Am mărturisit strâmb asupra aproapelui meu, înaintea oamenilor
290. Am grăit minciuni cu care am adus altora pagubă sufletească şi trupească
291. Nesocotind sinceritatea, am grăit şi umblat cu felurite minciuni
292. Am fost silit uneori chiar peste voia mea, a spune minciuni
293. Am umblat şi am grăit cu făţărie şi am vătămat cinstea şi numele bun al aproapelui. Am calomniat, am clevetit
294. M-am legat pe mine şi pe alţii cu jurământ a tăgădui ce-am furat eu sau alţii
295. Am pârât pe cineva pe nedrept, din răutate şi din ură
296. Fiind pârât m-am apărat înaintea judecăţii cu mită, mărturii mincinoase şi jurăminte strâmbe
297. Mi-am micşorat pedeapsa cuvenită prin: avocaţi plătiţi, mărturii false şi jurăminte mincinoase
298. Am prepus, judecat rău, clevetit, calomniat, ponegrit, batjocorit, osândit băgând în primejdii grele pe alţii
299. Am fost urâtor de adevăr şi iubitor, făcător şi lucrător de minciuni
300. Am stat la îndoială cu sufletul meu când trebuia să zic: „da” sau „ba”
301. Am fost nestatornic în credinţă şi-n cuvântul bun ce l-am dat. Am vorb it cu două, ori cu mai multe înţelesuri. Am vorbit altfel de cum am gândit şi am gândit altfel de cum am vorbit
302. Am umblat cu şiretenii şi linguşiri

PORUNCA A-X-A:
303. Am poftit averea, femeia, copiii, vitele, binele, fericirea şi orice lucru al aproapelui meu
304. Am ajutat prin vorbe şi fapte la poftirea, vinderea şi înstrăinarea averii aproapelui, a mirenilor, a persoanelor sfinţit, Călugări, Preoţi, Arhierei ale Sfintelor Biserici, Schituri, Mănăstiri şi ale altor locaşuri de binefacere obştească
305. Am poftit, vorbit şi contat pe avere străină

CELE ŞAPTE PĂCATE DE MOARTE:
306. M-am mîndrit, trufit, lăudat, obrăznicit, înălţat cu gândul, făţărnicit, depărtat de poruncile lui Dumnezeu, obişnuit a păcătui
307. Am iscodit, am căutat slavă deşartă. Am fost făţarnic şi m-am făţărnicit
308. Am obiceiuri rele şi nu le-am părăsit nici până acum
309. Am pregetat a face fapte bune şi a vieţui
310. M-am depărtat de poruncile Dumnezeieşti
311. Am avut şi mi-am făcut voie prea slobodă spre felurite păcate
312. Am căutat să am ciudăţenie şi singularitate trufaşă
313. Sunt încăpăţânat. Sunt nesupus. Sunt ambiţios. M-am îngâmfat
314. Sunt prea îndrăzneţ la a face rău, obraznic şi fără de ruşine. Mă încred în sine-mi şi în oameni, în plăcerile, bunătăţile, averile şi puterile pământeşti
315. Sunt împotrivitor, neascultător. Sunt împietrit la inimă
316. Sunt tare fudul în gătirea cu haineşi obiecte luxoase
317. Mă fălesc cu rudenii bogate şi de cinste, cu avere străină
318. Mi-am împodobit casa cu obiecte luxoase
319. Ca femeie mi-am retezat, ba chiar mi-am şi tuns părul capului după moda veacului acestuia ... L-am aranjat pentru a robi inimile tinerilor
320. Am purtat rochie scurta, ori prea lungă. Am purtat pantofi şi ghete cu tocuri înalte
321. Am râs de păcatele fraţilor mei, i-am osândit pe ei şi de păcatele mele nu m-am îngrijit
322. M-am socotit a fi deasupra celorlalţi cu frumuseţea, cu învăţătura, cu cuvântul, cu glasul, cu cântările, cu sărăcia, cu îmbrăcămintea de lux, ori cu cea modestă, cu mâncărurile şi bauturile, cu postul, cu îngrăşarea corpului, cu slăbirea lui
323. Am căutat să fiu după moda lumii. M-am purtat după moda idolilor şi idolatrilor, sfidând astfel cuviinciosul port creştinesc
324. Din mândrie şi prostie am defăimat uniforma, portul călugărilor, Preoţilor Bisericii
325. M-am împodobit cu deşertăciuni idoleşti: cercei, mărgele, salbe, coliere, inele, mărţişoare, amulete, talismane, felurite fleacuri ale satanicei trufii femeieşti
326. Am pus podoabe idoleşti pe Icoana Maicii Domnului şi a Pruncului Iisus. Am pus cruce la gâtul Pruncului Iisus
327. Am ascultat la ferestrele şi uşile altora
328. Am lăudat păcatele altora
329. Am dat milostenie pentru a fi lăudat de oameni. M-am rugat cu glas înalt ca să mă audă oamenii
330. Am intrat ca mirean ( mireancă ), călugăr, călugăriţă sau cleric, nehirotonisit, în Dumnezeiescul Altar. Ca eclesiah ( -ă ), m-am atins din nebăgare de seamă, neglijenţă, cu premeditare, de Sfânta Masă, de Sfintele vase, de Sfântul Chivot. Am umblat prin Sfântul Altar fără rânduială, fără evlavia cuvenită, tulburând şi întrerupând pe sfinţiţii liturghisitori în preoţescul lor oficiu Divin
331. M-am adunat cu alţii în Verşmântărie ( Diaconic ), am vorbit, râs, povestit deşertăciuni lumeşti, gloumit, făcut felurite semne şi alte blestemăţii

IUBIREA DE ARGINT ŞI ZGÂRCENIA:
332. Am fost lacom după avuţii. Am fost zgârcit şi nesimţitor, nepăsându-mi de lipsurile şi durerile aproapelui meu
333. Sunt nesăţios, nedrept, trădător
334. Am fost de rea-credinţă ( fraudulos ) luând bani străini prin înşelăciune. Am înşelat pe altul. Am jurat strâmb pentru a câştiga avere
335. Am silnicit şi sărăcit pe alţii prin minciuni şi vicleşug. Am strâmtorat pe cei slabi.
336. Sunt nemilostiv şi scump. Am strâns comori şi le-am îngropat în pământ
337. Am adunat bani şi i-am dat cu camătă în bănci şi la particulari, iar de cei lipsiţi n-am purtat grijă. Am mărit magaziile pentru a strânge prisosul rodurilor, ce se cădea dat săracilor care piereau sufleteşte şi trupeşte de foame, de sete şi de golătate. Am fost grabnic a lua şi zăbavnic a da ajutor altora. Am stat la îndoială şi am murmurat când mi-au cerut săracii milă
338. Am lăsat pe alţii să păcătuiască pentru ca eu să am câştig de pe urma lor
339. Am câştigat bani şi avere cu vicleşug, înşelăciuni, minciunării, vrăji, farmece şi cu alte mijloace drăceşti. Am răpit din averile altora cu vicleşug, şiretenie, cerşetorie, ca să mă îmbogăţesc
340. Am plâns cu lacrimi amare când am pierdut pământ, vite, bani, cinste lumească şi altele, până ce am căzut şi în deznădăjduire
341. N-am socotit drept cum că zgârcenia ucide, iar dărnicia viază sufletele
342. Nu m-am îngrijit pentru veşnicie, n-am dat milostenie pentru sufletul meu cât am trăit, zicând că mi-or da copiii şi mă vor dezlega Preoţii

DESFRÂNAREA:
343. Am avut gânduri necurate
344. În Duminici şi Sărbători m-am dus la cârciumi, jocuri, serate, nunţi cu lăutari, felurite petreceri anticreştineşti, unde am mâncat, băut, jucat
345. Am vorbit vorbe spurcate şi glume pricinuitoare dobitoceştii curvii. Am cântat cântări curveşti. Am făcut cu ochiul
346. Am privit felurite deşertăciuni, privelişti păcătoase, jocuri, râsuri, cu ochii mei. Am privit cu viclenie
347. Am pipăit trup străin şi trupul meu propriu cu gânduri necurate. Mi-am strâns mâinile mele şi ale altei persoane cu gânduri necurate
348. Am făcut nunţi, botezuri, patroane ... cu lăutari. Am jucat, dansat, bătut în pinteni, chiuit, plesnit în palme, am păşit şi săltat curveşte
349. Am avut visuri necurate, care mi-au venit din închipuirile pătimaşe, din îmbuibare şi din beţie
350. Am râs nebuneşte cu glas tare
351. Am purtat corespondenţă cu scopul desfrânării
352. Am făcut altor trupuri pricinuiri de păcatul curviei
353. Nesocotind sfaturile bune ale părinţilor, învăţăturile bune ale Preoţilor, am umblat în căi rele, prăbuşindu-mă în prăpastia desfrânărilor
354. Am păcătuit cu rudenii, făcând amestecare de sânge
355. Am curvit în felurite chipuri. Am desfrânat cu: ochii, gura ( gomorie ), mişcările, corupând sufleteşte
356. Am curvit şi preacurvit sufleteşte
357. Am zis că păcatul curviei nu-i aşa mare; ci este o necesitate trupească şi sufletească

ZAVISTIA:
358. Am clevetit pe alţii. Am şoptit la urechea altuia. Am făcut semne cu mâna. Am zavistuit pe alţii.
359. M-am bucurat de paguba şi necazul altora. Mi-a părut bine când a murit altul. Mi-a părut rău auzind de binele altuia, de purtarea bună, de prosperitatea şi fericirea lui
360. Am zis la alţii să se ducă în ruşine, în temniţă, în robie, în sărăcie, la dracul şi altele. Am blestemat pe alţii şi am poftit în inima mea să se întâmple acele blesteme
361. Am umblat cu vrăji, farmece, pentru a sparge casa aproapelui meu
362. Am dorit paguba şi moartea altora. Am dat sfaturi rele şi altora să facă aşa. Am lăudat pe cei ce au făcut rău aproapelui meu
363. Am batjocorit, calomniind ( vorbind de rău ) pe alţii înaintea mai multor oameni, răpindu-le pacea, cinstea şi numele cel bun
364. După săvârşirea acestor feluri de crime, nu m-am dus iarăşi la acei oameni înaintea cărora i-am ponegrit, pentru a le întoarce cinstea şi numele cel bun
365. Împreunându-mă cu păcatul mândriei, pizmei şi al urâciunii, n-am iertat pe vrăjmaşii mei când mi-au cerut iertare cu umilinţă
366. N-am cerut iertare de la acei cu care am fost învrăjbit, nu le-am dat bună-ziua, nici nu le-am mulţumit când ei m-au salutat
367. Am pândit cu viclenie şi cu gândul de a face rău altora. Din multa zavistie m-am umplut de patimi şi mi-am încărcat sufletul cu mulţime de păcate
368. Sunt foarte duşmănos şi iubesc aceasta. Sunt nerecunoscător. Iubesc a batjocori pe alţii şi mă simt mulţumit când văd pe alţii batjocoriţi. Am ură pe alţii şi ţin minte răul făcut de alţii. Mi-a părut bine când un om a omorât pe altul. Am povestit altora greşelile aproapelui meu

LĂCOMIA:
369. Am nesocotit şi călcat sfintele patru posturi de peste an, ajunurile, miercurile, vinerile şi lunile de peste tot anul, mâncând de dulce ( de frupt )
370. Am lăcomia pântecelui
371. M-am dus la cârciumă, unde mi-am pierdut vremea în vorbe putrede, ospeţe, petreceri, beţii şi alte blestemăţii, chiar şi în zilele sfinte de Duminici şi Sărbători
372. Am băut peste măsură şi m-am îmbătat. Am vărsat din beţie ... ba chiar şi după ce m-am împărtăşit
373. Din necumpătare mi-am stricat sănătatea, tâmpit mintea, risipit averea şi mi-am scurtat viaţa
374. Am postit în vrăjmăşie, pentru a se păgubi, doborî, primejdui şi omorî vrăjmaşii mei
375. Am postit numai prin schimbarea de bucate, nu şi de felurite păcate
376. Am postit contra rânduielilor Sfintei Biserici Ortodoxe. Când ea dezlega postul, eu am postit împotrivă şi când hotăra post, eu împotrivă mâncam de frupt
377. Mi-am pierdut timpul în mâncări şi băuturi, cu jocuri, baluri, clăci şi alte prăznuiri drăceşti
378. Am cârtit contra mâncărurilor. Am mâncat peste măsură, ba şi înainte şi după prânz şi după cină tot la fel. Am mâncat pe ascuns. Am mâncat ceva spurcat, sânge de animale, mortăciuni, sugrumat, pască evreiască etc
379. Am fost necumpătat în cheltuieli pentru întreţinerea mea şi a familiei
380. Am vărsat din lăcomie, beţie ... după Sfânta Anaforă, Părticele, Aghiasmă mare, mică, chiar şi după Sfânta Împărtăşanie
381. Când m-am îmbolnăvit nu mi-am căutat sănătatea, aşa cum eram dator
382. Am mâncat şi băut în Sfânta Biserică, necinstind sfinţenia ei prin acestea şi alte neorânduieli
383. Am mâncat de furat. Mi-am pus în gând să fur de la alţii. Am mâncat dreptul altuia
384. Am învăţat pe copiii noştri, pe slugile noastre să fure păsări, poame, bucate şi alte lucruri de la alţii ca să mâncăm
385. Am mâncat viaţa altora

MÂNIA:
386. Sunt tare supărăcios. M-am mâniat, sunt răutăcios. M-am iuţit asupra aproapelui
387. Am ură şi am strigat asupra altora. M-am certat şi chiar am dori a mă certa cu alţii. Am scrâşnit din dinţi asupra altora
388. M-am răzbunat pe alţii, în loc de a mă calma şi a ierta
389. Am ocărât pe aproapele meu
390. N-am putut şi nu pot suferi pe cei ce-mi fac nedreptate
391. Am blestemat. Am hulit cele sfinte, ba am învăţat şi copiii mei
392. Am lovit pe alţii cu mânie. Am scuipat pe alţii
393. Mi-a părut rău când nu m-am putut răzbuna
394. M-am judecat cu rudele mele
395. M-am ocărât, înjurat şi bătut cu fraţii şi surorile
396. Am bătut animalele împovărate peste puterea lor
397. N-am avut răbdare. Nu mi-am stăpânit mânia. M-am mâniat pe soţie şi pe copii când n-am avut ţigări, haine luxoase, băutură pentru chefuri şi alte netrebnicii
398. N-am avut astâmpăr. Am prigonit pe cei buni, lepădând blândeţea şi răbdarea şi m-am mâniat
399. Am cârtit, lucrat împotriva rânduielilor Dumnezeieşti şi contra adevărului îndeverat. Am cârtit împotriva lui Dumnezeu în scârbe, prigoane, pagube, când am fost prigonit şi când am avut pagubă, zicând: de ce unii creştini suferă multe; iar păcătoşilor le merge bine
400. Am bătut pe aproapele făcând vărsare de sânge. M-am pornit cu mânie ca o fiară sălbatică asupra oamenilor, a casnicilor şi asupra dobitoacelor
401. Am ţinut minte răul
402. Am mustrat cu nemilostivire. Am făcut altora scârbă şi necaz, i-am clevetit amărât şi tulburat. Am pornit pe alţii spre mânie şi pizmă
403. Ca părinte, ca soţ, ca învăţător, ca stăpân, ca dregător, am asuprit, am făcut mizerie, am bătut pe fiii mei trupeşti şi duhovniceşti, soţie, elevi, subalternii mei, fără ca să stea ei contra mea
404. Sunt învăjbit cu alţii şi ţin mânie pe ei şi azi
405. N-am folosit rodnicia tăcerii. La mânie am zis să fiu jidan, turc, păgân, măgar. Mi-am pornit limba la vorbe multe fără înfrânare
406. Am fost nerăbdător când am căzut în necaz
407. Am avut râvnă nesocotită, rea, nebunească, drăcească

LENEA:
408. M-am lenevit a-mi împlini datoriile mele de: gospodar, cetăţean, creştin, de bun sfătuitor, educator şi luminător al fiilor mei trupeşti şi spirituali şi salvator al aproapelui meu din căile pierzării
409. M-am lenevit, neglijat a mă ruga lui Dumnezeu, în orice vreme şi-n orice loc ... cînd am fost în primejdie de cădere în păcate, în necazuri, în boli şi-n diferite pericole
410. M-am lenevit şi scumpit a face rugăciuni, milostenii, posturi, pomeni, slujbe, panahizi, Sfinte Liturghii şi alte binefaceri pentru uşurarea, odihna şi scoaterea din iad a sufletelor repauzaţilor mei: părinţi, moşi, strămoşi, rudenii, binefăcători
411. M-am lenevit a citi: Dumnezeieştile Scripturi, cărţi sfinte, reviste religioase şi felurite scrieri folositoare de suflet, rămânând astfel necunoscător al adevăratei Credinţe Ortodoxe
412. am lenevit a lupta bine după legile divine, contra: patimilor rele, păcatelor, vrăjmăşiilor, clevetirilor, răutăţilor. N-am stăruit în lupta cea bună
413. Seara m-am culcat neînchinat şi dimineaţa am plecat la treabă fără a mă ruga mai întâi lui Dumnezeu cu credinţă
414. Am stat la masă fără a-mi face rugăciune şi Sfânta Cruce, înainte şi după
415. M-am lenevit în rugăciunile mele, am aşteptat a-mi veni cele trebuincioase sufletului şi trupului, fără a munci serios pentru a le dobândi
416. În loc de rugăciune şi Sfânta Cruce, am fumat – tămâind pe diavolul – în loc de a mulţumi lui Dumnezeu pentru mâncare şi băutură
417. M-am lenevit a mă ruga lui Dumnezeu noaptea, când m-am trezit din somn
418. M-am lenevit a merge la Sfânta Biserică pentru a asculta Sfintele Slujbe, predicile, învăţăturile şi cântările dumnezeieşti
419. M-am lenevit a-mi împlini datoria mea de creştin, faţă de Dumnezeu, de mine şi de aproapele
420. Am dormitat, căscat şi m-am întins în timpul Sfintelor Rugăciuni, acasă şi la Sfânta Biserică
421. Am lăsat lucrurile sfinte: Icoane, Cruci, candele, sfeşnice, tămâietori ş.a. să se strice
422. M-am lenevit a-mi cerceta şi mărturisi păcatele
423. M-am lenevit a face fapte bune. Sunt lenevos în darea milosteniei. Am dat milostenie fără socoteală, adică celor necredincioşi, vicioşi ... în loc de a da credincioşilor creştini virtuoşi, lipsiţi, care sunt fraţi ai Domnului Hristos
424. M-am lenevit a aprinde candela, lumânarea şi tămâie sfinţită, la facerea sfintelor rugăciuni
425. La rugăciune n-am îngenunchiat cu amândoi genunchii, după pilda Sfinţilor Prooroci, a Mântuitorului, a Sfinţilor Apostoli, a tuturor Sfinţilor şi a creştinilor drept credincioşi şi osârdnici. La rugăciune am îngenunchiat numai cu un genunchi, precum în batjocură îngenunchiau evreii şi ostaşii, când pălmuiau pe Domnul Hristos când a pătimit de bunăvoie, şi ca diavolii, care pururea batjocoresc şi astfel Sfânta Rugăciune
426. Mi-am măgulit lenea cu cuvintele: dacă aş fi eu într-o Sfântă Mănăstire, m-aş tot ruga, aş posti, aş citi cărţile sfinte, şi aşa cred că m-aş mântui
427. M-am lenevit şi scumpit a chema preotul şi a face Aghiasmă ( Sfeştanie ) în casă la fiecare zi întâi a lunii şi nici măcar odată pe an. N-am sfinţit casa când am intrat întâi să locuiesc în ea. N-am sfinţit fântâna, nici vasele ce s-au spurcat
428. M-am lenevit a mă ruga şi a-mi face Sfânta Cruce la plecarea în călătorie şi la începerea şi isprăvirea lucrului
429. Am lăsat din lenevire şi zgârcenie, cimitirul şi mormântul rudelor mele neîngrădite
430. N-am păzit făgăduinţele date la Sfântul Botez ( de-i Călugăr ) nici ale Îngerescului Chip Monahicesc
431. Din lenevire sau din rea obişnuinţă, în loc de „Iisus” şi de „Domnul nostru Iisus Hristos” , am pronunţat , scris, numai „Isus” şi „Domnul Isus”, după cum obişnuiesc sectarii. Aşijderea, tot din lenevire şi obişnuinţă, am retrogradat în rugăciuni şi cântări pe Maica Domnului, rostind în loc de: „Bucură-Te, maică, pururea Fecioară cu Îngerii şi cu Sfinţii”, „Bucură-te, mireasă, pururea Fecioară”
432. Am fost tovarăş şi prieten adeseori cu cei necredincioşi care luau în batjocură Sfânta Credinţă şi Sfintele Taine ale Sfintei Biserici Ortodoxe
433. Am lăsat adeseori învăţătura cea bună, ba chiar am urât-o şi defăimat-o
434. Am amânat pocăinţa de azi pe mâine, de la un post la altul, de la un an la altul împiedicând astfel cu fapta şi cu cuvântul şi pe alţii de a o face
435. Stând la Sfânta Rugăciune, la cântare, la Sfintele Slujbe şi la ascultarea cântărilor Dumnezeieşti, mi-am lăsat mintea să hoinărească la lucruri, viclenii şi păcate lumeşti
436. M-am lenevit şi n-am păzit poruncile date de Părintele meu Duhovnic la Sfânta Spovedanie
437. Am fost nebăgător de seamă. M-am lăsat bântuit de spiritul vicleşugului, necurăţiilor, nălucirilor, schimbării gândurilor bune cu cugete şi hotărâri rele
438. M-am lenevit a creşte pe fiii şi finii mei ( şi pe cei încredinţaţi îngrijirii mele ) în învăţătura şi frica Domnului
439. M-am lenevit a certa şi pedepsi pe fiii mei trupeşti şi sufleteşti pentru abateri de la dreapta-credinţă şi de la vieţuirea creştinească
440. M-am lenevit a-mi spovedi toate păcatele de patru ori pe an, nici de trei, două şi nici măcar odată pe an. M-am spovedit fals, acopedindu-mi păcatele cu vicleşug şi minciuni. N-am mărturisit şi gândurile nesocotite la duhovnic iscusit, psre a nu cădea din drepata-credinţă
441. Am umblat din Duhovnic în Duhovnic căutând pe cel ce-mi va da un canon mai mic, pe cel ce ar zice numai ca mine şi astfel am precupeţit Sfânta Taină a Spovedaniei
442. Nu mi-am împlinit canonul de la Sfânta Mărturisire

PĂCATE STRĂINE:
443. Am căzut în păcate străine cu cuvîntul, cu felurite semne vicleneşi cu fapte rele. Am poruncit altora să păcătuiască
444. Am dat altora sfat să păcătuiască. Am îndemnat pe alţii să facă păcate. M-am învoit cu alţii la felurite păcate. Am ajutat pe alţii a păcătui
445. Am putut dar n-am voit să împiedic pe alţii a face păcate. Am ştiut sigur păcatele altora, dar le-am tăinuit. Am întărâtat pe semenii mei la mânie, provocându-i a păcătui prin vorbe rele, drăcuieli, înjurături de cele Sfinte, sudalme, jurăminte, bătăi, vărsături de sânge ba chiar şi la omoruri

PĂCATE ÎMPOITRIVA MILOSTENIEI SUFLETEŞTI:
446. N-am îndemnat pe păcătos să părăsească păcatul şi să petreacă o viaţă mai bună: creştinească, duhovnicească, bineplăcută lui Dumnezeu
447. N-am învăţat pe cel neînvăţat şi nepriceput. N-am sfătuit bine pe cel ce are trebuinţă de sfat
448. Nu m-am rugat lui Dumnezeu pentru aproapele
449. N-am mângâiat pe cel întristat. N-am suferitocările cu răbdare
450. N-am iertat greşelile celor ce mi-au greşit

PĂCATE ÎMPOTRIVA MILOSTENIEI TRUPEŞTI:
451. N-am dat de mâncare celui flămând. N-am adăpat ce cel însetat. N-am îmbrăcat pe cel gol
452. N-am mers să cercetez pe cei din închisoare. N-am cercetat pe cei bolnavi
453. N-am primit pe cel străin în casa mea
454. N-am îngropat pe cei morţi

CREDINŢA:
455. Din neluare-aminte, uneori cu ştiinţă, ba şi premeditare, am neglijat şi părăsit virtuţile creştineşti şi m-am dedat la vicii
456. Nu m-am ostenit a cerceta cu luare-aminte Dumnezeieştile învăţături ale Sfintei Biserici Ortodoxe, pentru a cunoaşte drepata învăţătură , a mi-o agonisi, dezvolta, folosi şi apăra, aşa cum i se cuvine unui binecredincios creştin
457. Nu m-am ostenit cu chibzuială şi sărguinţă a cunoaşte pe Dumnezeu din cartea naturii, din lucrările Sale, din univers. M-am lăsat orbit a nu vedea pe Dumnezeu din cereasca lume a planetelor şi în sufletul omenesc
458. M-am îndoit, ba am şi nesocotit superioritatea sufletului omenesc
459. Nu m-am ostenit a pătrunde cât mai adânc în Simbolul Credinţei, Crezul şi pentru a cunoaşte Sfânta noastră Credinţă Ortodoxă. Nu m-am silit a-mi agonisi o credinţă vie în Dumnezeu
460. Am avut îndoială în judecata particulară, universală, cu răsplătirea vremelnică şi veşnică a faptelor omeneşti

NĂDEJDEA:
461. În necazuri, primejdii şi nefericiri am şovăit a nădăjdui în ajutorul lui Dumnezeu

DRAGOSTEA:
462. Nu m-am silit a aprinde în mine focul dragostei Sfinte
463. Nu m-am silit cu bună chibzuială a-mi câştiga puternicile virtuţi cardinale. Am nesocotit Înţelepciunea de sus prin care toate se fac bune şi de mare folos vremelnic şi veşnic. Am nesocotit Dreptatea, prin care omul devine plăcut, ales lui Dumnezeu. Am nesocotit Cumpătarea sau Înfrânarea prin care mulţi, chiar din păcătoşi, au ieşit biruitori asupra răului, încununându-se
464. Cum mi-am folosit libertatea în cursul vieţii pămînteşti: în virtuţi sau în vicii ?
.....

RUGĂCIUNE DUPĂ SFÂNTA SPOVEDANIE:

ÎNCEPUTUL OBIŞNUIT ...

PSALMUL 102:
Binecuvântează suflete al meu pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu numele cel Sfânt al Lui. Binecuvântează suflete al meu pe Domnul, şi nu uita toate răsplătirile Lui. Pe Cel ce vindecă toate bolile tale. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări. Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. Cel ce face milostenie Domnul şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile sale. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult milostiv. Nu până la sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, că după înălţimea cerului de la pămînt, a întărit Domnul mila Sa, spre cei ce se tem de El. Pe cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem.Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Că duh a trecut într-însul şi nu va mai fi şi nu-şi va mai cunoaşte încă locul său; Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul. Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc aşezământul de lege al Lui şi-şi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui pe toţi stăpâneşte. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la virtute, care faceţi cuvântul Lui, a auzi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui, în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.

PSALMUL 31:
Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug. Când am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată ziua. Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta, prefăcându-m-am în uscăciunea verii. Fărădelegea mea am cunoscut şi păcatul meu n-am acoperit. Zis-am: "Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului" şi Tu ai iertat nelegiuirea păgânătatea inimii mele. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme bine cuvenită, însă un potop de ape multe, către dînsul nu se vor apropia. Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea. Izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat.
Doamne IIsuse Hristoase Dumnezeul meu, mult milostive, îţi mulţumesc Ţie, că prin mărturisirea cea către duhovnicescul meu Părinte, m-ai învrednicit pe mine păcătosul să iau de la Tine iertarea păcatelor mele. Ca David cel ce a zis: Juratu-m-am şi am pus ca să păzesc judecăţile dreptăţii tale, făgăduiesc şi eu înaintea Ta, cu voinţă hotărâtoare a sufletului meu, că aleg mai bine a muri, decât a face de acum înainte vreun păcat de moarte şi a amărî cu el bunătatea Ta cea nemăsurată. Dar de vreme ce voinţa mea este neputincioasă, singură de sinefără ajutorul Tău, ca să rămân până la sfârşit neschimbat în această hotărâre. Dă-mi, Doamne, ca cealaltă vreme a vieţii mele să o petrec în pace şi în pocăinţă şi să dobândesc în această viaţşă Darul Tău, iar în cealaltă fericirea de veci, pentru rugăciunile prea binecuvântatei Maicii tale şi ale tuturor Sfinţilor Tăi.
Amin!

Protos. Măndiţă, Nicodim, Îndreptar pentru spovedanie, ed. Agapis, Bucureşti, 1997