"Tristetea Îngerului"
"Unde eşti, Îngere?
Ai îmbãtrînit?
Glasul
Ţi-l aud tot mai rar,
obosit,
când şi când
mai ajunge la mine
blând cuvânt.
Mi-e dor
de gândul tãu dulce
Şi sfânt.
Cât şuşoteam
amândoi
când eram doar copii...
Nu mã mai vizitezi?
Nu mã mai ştii?
M-am înrãit într-atât,
încât nici nu mai vrei sã mã vezi?
Nu te mai bucuri de vorbele mele?
Nu mã mai crezi?
Te-am auzit,
Îngerul meu,
Plângând într-o searã:
- Femeie,
scara pe care cobori
e amarã.
Zadarnic
sfatul cel bun
Ţi-l strecor în şoaptã,
te faci cã n-auzi
cu urechea cea dreaptã,
drumul cel drept
îl strãbati
tot pe lângã,
ascultând rãzvrãtiri
din urechea cea stângã.
Dar cum sã te-ajut,
Femeie,
Mai e vreo scãpare?
- Strigã, Îngere,
strigã mai tare!
Strigã, Îngere,
sã te aud,
chiar dacã între mine şi tine
se cascã un hãu!
Strigã mai tare
decât gândul cel rãu,
Strigã, Îngere, strigã din greu!
...cum strigã spre tine
sufletul meu..."
( Florica Ichim)