Pagina lui Raluca Petrovai

În trecerea grăbită prin lume către veci
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzand,
Fă-ţi timp, cu milă blândă, să le alini trecând..
Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adânciri în vis,
Fă-ţi timp pentru cântare cu sufletul deschis.
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lângă izvor,
Fă-ţi timp s-auzi ce-ţi spune o floare, un cocor. .
Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă când mergi cu slăbanogi,
Fă-ţi timp pe-un munte, seara, stând singur să te rogi.
Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrâni,
Fă-ţi timp de-a vorbă bună şi-o coajă pentru câini.
Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi, voios,
Fă-ţi timp să fii şi-al casei, şi-n slujba lui Hristos
Fă-ţi timp să guşti frumosul, din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, că eşti de taine şi lumi înconjurat.
Fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări,
Fă-ţi timp de cercetarea de fraţi şi de-adunări.
Fă-ţi timp şi-adună zilnic din toate câte-un pic,
Fă-ţi timp că viaţa trece şi când nu faci nimic.
Fă-ţi timp lângă cuvântul lui Dumnezeu să stai
Fa-ţi timp, că toate-acestea au pentru tine grai.
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp sa dai vieţii şi morţii tale preţ.
Fă-ţi timp ACUM, că-n urmă zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită a vieţii n-o mai strângi.