Bunicul adoptat

[Niccolae]

un cor divin...obstea Manastirii Camarzani

06 - Din cer senin - M. Camarzani
Asculta mai multe audio Diverse

Un fost ziarist povesteste despre cel care i-a fost bunic de suflet, Prea Sfintia Sa Gherasim Putneanul.


de Daniela Cârlea Şontică



Randuri despre fostul ierarh sucevean Gherasim Putneanul, trecut la cele vesnice in urma cu nici un an. Un fost ziarist, "slujbas de ziar local", cum se defineste, l-a cunoscut si povesteste despre bunatatea celui care i-a fost bunic de suflet pana la cea din urma suflare.

Mihai-Florin Gherasim, "de vreo cinci ani fotograf pe vase de croaziera, in special prin Statele Unite", l-a cunoscut pe omul si clericul Gherasim Putneanul, in conditiile in care bunicul sau tocmai se dusese pe cealalta lume, iar sufletul ii era ros de incertitudini si indoieli mistice.

"Pe episcopul-vicar al Ahiepiscopiei Sucevei si Radautilor, Prea Sfintia Sa Gherasim Putneanul, l-am cunoscut in carne si oase, tarziu, mult prea tarziu raportat la scara temporala a varstei mele. Imi era cunoscuta opera sa scriitoriceasca, rodul muncii sale ca fost staret al Manastirii Putna, ravna pe care o arata rezolvarii problemelor oamenilor, in special a celor pentru care altii nu aveau timp, ori rabdare, ori chemare sa-i asculte. Toate astea din postura unui slujbas de ziar local, care astazi nu mai e decat in amintirea unor suceveni", povesteste Mihai-Florin Gherasim.


INTALNIREA.

"Intamplarea care ne-a adus fata in fata s-a petrecut intr-un ianuarie tarziu din anul 2003, cand tocmai ma intorsesem dintr-un nou contract pe un vas care avea ruta in Caraibe. Venisem despuiat sufleteste si chinuit de o multime de ganduri contradictorii, legate de soarta noastra, ca romani, de viitorul pe care unii sau altii ni-l traseaza fara a le pasa de ceea ce cu adevarat vrem, de lumea in care ne vom trimite sau condamna copiii sa traiasca. Un prieten tocmai se ducea la Radauti pentru a-l intalni. Si cum in acea vreme episcopul tocmai pregatea o carte si ar fi avut nevoie de o fotografie pentru coperta, m-am oferit sa fac eu acea fotografie si sa folosesc acea ocazie pentru a-l cunoaste, in sfarsit."


ADOPTAREA.

"Si astazi revad acel zambet bun si privirea deschisa cu care ne-a primit. Parca venea dintr-o lume de poveste. Era atata seninatate si atata caldura in privirile sale, incat am simtit cum toate temerile si indoielile mele se inmuiau precum ceara. Si atunci l-am adoptat. I-am spus ca nu mai aveam nici un bunic pe aceasta lume si ca, din acel moment, ierarhul Gherasim Putneanul devenea bunicul meu de suflet, fireste cu acceptul sau. A ras, precum Bunicul din Delavrancea, si s-a lasat adoptat. Si din acea zi am avut usa larg deschisa, iar rabdarea si intelegerea sa daruite cu infinita risipa. Si nici nu va puteti imagina cata bucurie poate gasi cineva, asemeni mie, care si-a petrecut ultimii ani muncind aiurea, pe alte coordonate geografice, intr-o usa care se deschide la orice ora din zi sau din noapte. Nu aveti de unde sti cum poate reverbera ecoul gandului intr-un suflet pe care il stii deschis si limpede ca insasi lumina primordiala, decat daca ati trait ceea ce mi s-a intamplat mie."

MOSTENIREA.

,,Atunci cand am luat, dupa multa vreme, decizia de a ma casatori si a porni pe o noua cale in viata, cel care mi-a asezat sfintele cununii pe crestet a fost tot bunul si dragul Bunic. Si Doamne, ce zi frumoasa a dat Dumnezeu acestui nou inceput al meu...

In ciuda continuului neastampar care il purta pe Bunicul Bucovinei in tot ceea ce gandea ori facea, constructia care sustinea aceasta enorma sursa de bunatate si sfintenie se subrezea.

Bunicul Gherasim Putneanul a ctitorit o noua biserica la Camarzanii Vadului Moldovei, o manastire de maici, unde si-a dorit sa-si doarma somnul vesnic. Si cel pe care toata viata L-a slujit i-a dat putere sa vada acea biserica terminata si sfintita. De fiecare data cand trec de portile monumentale ale manastirii imi spun ca acea constructie care mi se infatiseaza seamana intrutotul celui care a plecat. Puternica prin toate simbolurile de credinta pe care le reprezinta, prin vana adanc infipta in timp si in fiinta celor care vietuiesc in afara si in interiorul zidurilor, fragila in constructia supla si subtila a zidirii materiale.

Poate daca as fi fost cleric, as fi scris aceste randuri in cu totul alt stil. Poate ca as fi gasit cuvinte si pilde inaltatoare si as fi citat de mai multe ori din scrierile sfinte. Dar s-a facut ca sunt un simplu om, osciland intre perpetue rataciri si regasiri, caruia i s-a facut dor de cel mai bun si mai generos om pe care l-a cunoscut in viata. Si care crede ca o clipa de ragaz intre zidurile ce adapostesc viziunea acestui mare suflet plecat dintre noi si o intalnire cu oamenii de dinafara, cat si dinlauntrul zidurilor Manastirii Camarzani poate picura ceva mai multa bunatate si intelegere in inimile celor care-i trec pragul."

Mormantul PS Gherasim Putneanu. De-a dreapta si de-a stanga mormantului....doi pomi, unul sub forma de Dikeron...celalalt sub forma de Trikeron...cele doua sfesnice cu care binecuvanteaza episcopul

Mihai-Florin Gherasim, fotograf

sursa: Jurnalul.ro