Poezii

[Hodoroga Florin]

URCIOR

Nehotărât îmi e destinul
Îl prind în palme şi-l frământ
Dar printer degete, hainul,
Se scurge iarăşi în pământ.
Olar netrebnic sunt, Părinte,
Nepriceput, naiv, trufaş.
Apucă Tu, cu mâini preasfinte
Destinul meu cel nărăvaş,
Frământă-l Tu, cum se cuvine,
Smereşte-l, pune-l în cuptor,
Căci sunt – de-acum pricep preabine –
Nu doar olar, ci şi urcior.


În fiecare clipă este un început

…şi un sfârşit
Mai multe sfârşituri
Finaluri
Clipa se luptă cu-nceputul
În faţa sfârşitului pleacă capul
Lupta e un început şi un sfârşit
ALFA şi OMEGA
Aşteptăm toţi
Suntem toţi
Prezentul e cea mai mare enigmă
Vreau să-mi agăţ sufletul în cui…
Am de unde alege
Dar totuşi e rece…
Doar nasturii mă împiedică
Mari, negrii,
Dacă încerc?
Deschid o carte
La fel am făcut toată viaţa.
Sper să o pot duce până la capăt
„EU SUNT CALEA, ADEVĂRUL ŞI VIAŢA”
E un început!
Şi un sfârşit!